de Adrian Luca

”Greva profesorilor s-a încheiat! A început școala!” – titlu Hotnews, ediția din 28 noiembrie 2005. O grevă, începută pe 7 noiembrie, încheiată cu acceptarea ofertei guvernului, mediată de președinte, de creștere cu 11,83% a salariului pentru personalul didactic și auxiliar (cererea inițială era de 18%). Următoarea grevă generală, avea să înceapă pe 22 mai 2023. Deocamdată, a 11-a zi a actualei greve s-a încheiat cu ”Profesorii au respins și ultima ofertă a Guvernului și continuă greva”

18 ani pentru o grevă generală… la drept vorbind nu-i putem acuza pe dascălii noștri că au abuzat de acest instrument extrem de convingere. Desigur, nu le putem acorda nici nota maximă la răbdare, având în vedere momentul ales. Fatală coincidență, pentru un tânăr născut în vreme de grevă profesorală să nu-și poate da liniștit BAC-ul din motiv de grevă (una pentru care el, realmente, nu are nicio vină).

N-aș acorda notă foarte mare nici la capitolul pedagogie – adică la modul cum au reușit să-și explice greva, de ce e nevoie de ea și cum ne ajută pe noi toți.

Sigur, nu sunt eu profesor să dau note. Am părinți profesori (acum 18 ani, in 2005, erau încă activi); am avut, și acasă, în Șomcuta Mare, apoi în Baia Mare, la liceul Șincai, profesori mari, de la care am înțeles cât de grea este această meserie (în orice caz, este mult prea importantă pentru a putea fi considerată ușoară).

Dar, din respect pentru munca dumnealor, a celor de atunci și a celor de acum, cred că trebuie spus că pancarte perene precum ”Vrem salarii decente” (aici, din 2023, și aici din 2005) nu sunt suficiente pentru a transmite mesajul disperat pe care trebuie să-l dea școala noastră.

Nici acum 18 ani nu erau suficiente, desigur, dar parcă atunci Google n-avea decât 7 ani, mobilul era ceva cu taste, smart-ul era doar o mașină mică pe benzină, chatgpt-ul, încă o invenție, criza de meseriași, o glumă, sau geopolitica și războaiele între puteri, o materie uitată. Or, la noi, după 18 ani, copiii de azi umblă cu ghiozdane mai grele, citesc manuale mai abstracte și înțeleg lumea mai puțin decât copiii de ieri (părinții de azi). 

N-aș merge până acolo să se facă grevă pentru adaptarea decentă a sistemului de evaluare a elevilor la vremea inteligenței artificiale (tema unei dezbateri actuale în asociațiile de profesori din Germania) , dar am să reamintesc o vorbă pe care am luat-o cu împrumut de la sir Churchill – ”never let a good crisis go to waste”.

În sfârșit, am zis să nu las nici eu această criză să treacă fără a da un set de cifre, eventual ca niște note pentru o eventuală lecție deschisă la Istorie contemporană. Și să începem cu o incursiune în … economia școlii, care ar putea pune un pic lucrurile in perspectiva:

Continuarea, aici.