Campania electorala pentru alegerile prezidentiale din Franta, din acest an, a fost construita in jurul Tratatului Fiscal European sau Tratatului de Stabilitate (Tratatul privind Stabilitatea, Coordonarea si Guvernanta in cadrul Uniunii Economice si Monetare), in mod particular pe lupta discursiva dintre cresterea economica sustinuta de Francois Hollande si masurile de austeritate, preferatele lui Nicolas Sarkozy si ale lui Angela Merkel.

Chiar daca cruciada a fost castigata de aparatorul cresterii economice, se pare ca austeriatea puncteaza chiar pe terenul lui Hollande – Adunarea Nationala Franceza dezbate aprobarea Tratatului Fiscal European fara a fi aplicate acele modificari renegociate promise de actualul presedinte francez, care vizau stimularea cresterii economice, descurajarea somajului, echilibrarea masurilor de austeritate.

Totusi, intre timp, Tratatul a cunoscut cateva interventii, cum ar fi fondul de 120 miliarde de euro destinat investitiilor, Taxa pe Tranzactii Financiare si Mecanismul de Supraveghere al Sistemului Bancar European, care sunt de alftel o extensie sau o evolutie care exista deja in intentiile promotorilor Tratatului Fiscal European si aici ma refer in special la germani.

Daca Germania a ales adoptarea Tratatului Fiscal prin Constitutie, parlamentarii francezi au optat pentru calea mai putin categorica : intentioneaza sa il adopte prin lege organica, ceea ce presupune o putere scazuta a acesteia in fata unei legi organice ulterioare care ar putea modifica sau anula anumite prevederi.

Lupta din Parlamentul francez se ascute iar discursurile si subiectele ce ies la lumina completeaza imaginea celor mai importante temeri ale europenilor. De la pierderea suveranitatii  (in sectoarele financiar-bancar si bugetar) pana la calea gresita a austeritatii si a disciplinei financiare rigide.

Ceea ce ingrijoreaza si este primul argument impotriva acestui Tratat este pragul de deficit bugetar de 3% din PIB, iar in conditiile unei recesiuni prelungite la nivelul intregii Uniuni Europene, acest deziderat devine practic imposibil si depune foarte multa presiune pe guvernele nationale.

In acest moment, 21 din 27 de state membre sunt in procedura de deficit excesiv, iar unele tari precum Franta si Spania ar putea fi supuse unor sanctiuni (acest capitol „Sanctiuni” in Tratatulul Fiscal nu este dezvoltat sau lipseste, iar imprevizibilul face ca neincrederea in adoptarea sa, sa creasca).

Rezultatul preconizat este a fi unul pozitiv pentru Tratatul Fiscal European si astfel Franta ar deveni cea de-a 14-a tara semnatara din cele 25 care adopta acest act oficial european ( exceptiile sunt Marea Britanie si Republica Ceha). Tratatul Fiscal ar trebui adoptat si ratificat de cel putin 12 state din zona euro pentru a intra in vigoare si nu mai tarziu de 1 ianuarie 2013.

Articol publicat pe http://blog.adrianmariusdobre.eu/punct-pentru-austeritate-in-franta/