Ca o consecinta a evolutiilor din ultimul an din Europa si zona euro in plan economic, social si politic s-a conturat un discurs ce prevede o revenire a crizei sau o adancire structurala a acesteia. O evolutie cauzata si alimentata in principal de incoerenta si lipsa consensului intalnite la nivel politic, care afecteaza cursul economiei europene intr-un mod ireversibil, cum ar spune unii.

Putem interpreta aceasta abordare ca un semnal de alarma, semnal care se perpetueaza. In lipsa unor masuri coerente si aplicabile pe termen scurt si mediu, cu efecte pe termen lung, ingrijorarea asupra scenariului sumbru preconizat are sanse sa devina realitate.

Va fi 2013 anul decisiv?

Pe parcursul ultimilor ani liderii europeni au „crosetat” un set de masuri si programe cu scopul de a salva bancile din regiune si de a rezolva criza datoriilor suverane. Ca efecte secundare s-a ajuns la crize sociale, la o rata mereu in crestere a somajului si la o slabire a economiei europene. Provocarea anului 2013 a devenit tot mai pronuntata, liderii europeni fiind pusi in situatia de a gestiona crizele sociale si politice ca si consecinte directe ale masurilor luate pentru a inlatura criza economica.

Cele mai ingrijoratoare provocari raman tot in plan economic, evident cu implicatii majore de ordin social si politic, fiind intr-un plan al subtilitatii si mai greu de identificat cu ochiul liber.

Totusi jocul strans intre politica si economie nu va disparea din prim plan. Cu siguranta, va deveni un laitmotiv al anului 2013 ce va genera o disputa a impunerii celui mai „priceput” (puternic, influent, etc.). O astfel de evolutie va duce catre o fragmentare adanca, varianta extrem de amenintatoare la stabilitatea Europei, ce va afecta atat fiecare stat in parte, cat si sistemul global ca intreg. Chiar daca politica este conditionalul economiei, sau economia conditioneaza evolutia politica, sau chiar daca cele doua deja si-au depasit limitele si nu se mai pot distinge, aceasta situatie se poate transpune intr-un mod contructiv, prin folosirea gradului ridicat de control pentru a implementa cele mai bune masuri. Modul in care politica si economia vor interactiona este pentru 2013 un adevarat spectacol ce trebuie organizat cu multa grija!

In conditiile diferentelor dintre statele europene se va face simtita nevoia de a se crea masuri personalizate pentru fiecare tara in parte, in asa fel incat sa faca parte dintr-o „Mare Strategie” a Europei. Dar acest lucru inseamna „diversitate in unitate”, iar pentru realizarea acestui deziderat Europa politica trebuie sa treaca la nivelul urmator.

Cu siguranta statele europene (privite toate separat si impreuna, cu sistemele lor politice politice, economice si sociale) vor supravietui acestei perioade. Foarte important este cum, in cat timp si, mai ales, cu ce costuri!

Fara indoiala continentul anului 2013 poate fi Europa! Viitorul Europei si modul in care va fi trasat acesta a devenit o problema a lumii. Europa conteaza in politica internationala si are un impact important in functionarea relatiilor internationale, fiind un pilon de rezistenta al sistemului global.

Teama fragmentarii europene, instabilitatii economice, sociale si politice, cresterii tensiunilor in dosarele de negociere sau de continua pierdere a legimitatii si functionabilitatii institutiilor europene (astfel ca politicile vor avea o tenta nationala mai puternica in schimbul unor politici europene), formeaza o atmosfera cetoasa ce nu poate fi inlaturata decat prin multa vointa politica si prin consens. Uniunea Europeana este descoperita pe toate fronturile si mai mult decat oricand are nevoie de unitate si stabilitate.

Dar vom putea depasi blocajul si incrancenarea politica pentru o stabilizare a continentului sau vom asista in continuare la o amanare a inevitabilului si la o incercare a liderilor europeni de a cumpara timp?