de Adrian Marius Dobre

 “In lumea aceasta pe cale de a deveni globala, interesele politice ale natiunilor se supun intereselor lor economice. Aceasta glisare semnifica deschiderea unei noi ere, cea a geoeconomiei“. (Pascal Lorot)

Asa cum subliniam intr-un articol anterior – Serbia la rascruce -, orientarea pro rusa a Serbiei se va transforma si in actiuni concrete.

Cu o economie 1.9 triliarde de dolari in 2012, cu cea mai mica rata a indatorarii dintre tarile grupului G20, sub 10%, cu o buna balanta de plati si un buget echilibrat datorita pretului la hidrocarburi, Federatia Rusa isi completeaza strategia de forta cu un element nou, cel al imprumuturilor acordate tarilor (in special europene) aflate in dificultate. Pe langa uzufructul plasamentului concretizat in dobanzi, Rusia mai obtine un castig major din aceasta strategie – instrumente de control si interventie, atat directe cat si indirecte, in economiile tarilor vizate. Se confirma astfel, inca o data, ca economia a devenit politica si politica este economica, transformandu-se in prezent in cel mai puternic instrument de conducere si control in politica interna si cea externa.

…..

Politica rusa pentru Europa la inceput de 2013

Vineri, 11 ianuarie a.c., Rusia si Serbia au semnat la Moscova un acord prin care partea rusa acorda un imprumut de 800 milioane de dolari pentru modernizarea cailor ferate sarbe, cu o perioada de rambursare de 5 ani si o dobanda de 4,1% pe an.

Interesul Rusiei in Serbia nu se limiteaza doar la acest imprumut, oficialii rusi declarand ca intentioneza sa se implice in privatizarile din Serbia si ar fi dispusi sa ii mai acorde un  nou imprumut in valoare de un miliard de dolari.

O alta tara europeana vizata de rusi este Cipru care beneficiaza deja de un imprumut acordat in 2011. In conditiile in care Ciprul se afla intr-un impas economic asemanator cu cel al Greciei, se estimeaza ca un nou imprumut ar fi singura cale de reabilitare a economiei cipriote. Pana se gandesc europenii cum si cat sa ofere Ciprului, rusii afiseaza o atitudine extrem de prietenoasa, fiind dispusi sa acorde imprumuturi intr-un interval de timp scurt si cu dobanzi mai mici.

La finalul anului 2012, Rusia a reusit sa atraga un pilon european important in avansarea lucrarilor pentru conducta rivala Nabucco – South Stream .  Astfel ca Bulgaria a semnat un acord cu Gazprom de sustinere a lucrarilor, primind in schimb un pret mai bun la gaz, cu o reducere de 20%. Dependenta Bulgariei de gazele rusesti si ambiguitatile privind evolutia proiectului european Nabucco au reusit sa deschida gazelor rusesti o poarta spre Europa si prin coridorul sudic.

Rusia cucereste cetate cu cetate, urmand un calcul extrem de pragmatic. Relatiile Uniunii Europene cu Rusia nu au puterea de a influenta politica rusa pentru Europa si acest fapt s-a putut observa si cu ocazia Summit-ului comun de la sfarsitul anului 2012 (20 -21 decembrie). Cel mai important subiect de pe agenda a fost cooperarea energetica si cu toate ca se astepta un acord bilateral, discutiile au avut un caracter polemic, construite pe acelasi model de pana acum: o dezbatere de final de an intre UE si Rusia.

Cum ar putea europenii sa construiasca o contrapondere invaziei rusesti, sau a celei din China? O intrebare al carui raspuns intarzie sa fie rostit.