Cea mai acerba polemica la adresa bugetului comunitar pe 2013 s-a creat in jurul  majorarii contributiilor statelor membre.  Pe de o parte aceasta masura este sustinuta, iar pe de alta parte criticata.

In luna aprilie 2012, Comisia Europeana si-a prezentat propunerea de buget pentru 2013, propunand o crestere  a cheltuielilor cu 6,8%, ceea ce ar insemna o majorare a bugetului cu 138 miliarde de euro.

Bugetul Uniunii pe 2013 prevede cheltuieli pentru 2013 in valoare de 62,5 miliarde de euro.

Majorari identificam in Programele-cadru de cercetare care vor primi 9 miliarde de euro, cu 28,1 % mai mult decât în 2010.  Programul pentru competitivitate și inovare va primi 546,4 milioane de euro, cu peste 47% mai mult decât în 2012.

Uniunea bugetează 49 de miliarde de euro pentru fondurile structurale și fondul de coeziune, cu 11,7 % mai mult decât în 2012, în vreme ce pentru învățarea pe tot parcursul vieții UE bugetează 1,2 miliarde de euro, cu peste 15% mai mult decât în 2012.  Cheltuielile administrative reprezintă 5,7% din bugetul UE, aproximativ 8 mld euro.

Pro si contra

9 state membre (România, Bulgaria, Ungaria, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Portugalia şi Slovacia, plus Croaţia) au semnat o scrisoare comună de creştere a bugetului UE deoarece proiectele finanţate prin fondul de coeziune sunt foarte importante pentru dezvoltarea statelor (implicit a lor) şi crearea locurilor de muncă.

În declaraţia comună se menţionează că “Proiectul de buget al UE pentru 2013 prevede creşterea nivelului plăţilor în cadrul politicii de coeziune. Noi susţinem această creştere justificată şi extrem de necesară. Trebuie să evităm situaţia ca rambursările cheltuielilor deja făcute de către beneficiari să fie amânate sau plătite doar parţial. Acest lucru ar submina încrederea cetăţenilor şi a companiilor”.

Critica vine din partea statelor dezvoltate precum Marea Britanie, Germania, Franta, Olanda, Finlanda si Austria care se opun  oricarei majorari a bugetului UE in perioada de criza.

Argumentul de fond al acestor state este ca nu pot concepe majorari ale contributiilor, atat timp cat li se solicita sa dea dovada de cumpatare si sa opereze restrangeri bugetare.

Astfel ca se propune inghetarea contributiilor. In acelasi sens au fost ridicate semne de intrebare cu privire la cheltuielile administrative care au crescut cu 33% in ultimii 2 ani.

Clivajul dintre statele in curs de dezvoltare, aflate in tranzitie si statele dezvoltate din Uniunea Europeana a fost mereu accentuat in ceea ce priveste alocarea de fonduri.

In special fondurile de coeziune, destinate recuperarii de catre statele in curs de dezvoltare a decalajului existent, au fost mereu privite cu o oarecare retinere. Mai mult, toate regiunile, indiferent de stadiul de dezvoltare, inca mai obtin bani.

Faptul ca acesti bani sunt importanti pentru regiunile mai sarace este cat se poate de evident dar, in acelasi timp, de aceste fonduri structurale beneficiaza si tari precum Marea Britanie, Suedia, Danemarca si Germania. Strategia actuala de alocare de fonduri nu este nici eficienta si nici in conformitate cu schimbarile economice actuale, ceea ce inseamna ca elaborarea bugetelor viitoare va trebui facuta pe o alta gandire.

Atat pentru Bugetul pe 2013, cat si pentru exercitiul financiar 2014-2020, ar fi mai curand indicat sa se retraseze strategii si apoi sa se aloce banii necesari. Fondurile structurale au un impact pozitiv in masura in care sunt combinate cu o buna gestionare si politici de crestere economica, iar pentru a vedea acest lucru putem privi spre Polonia.

Totusi exista o problema in ceea ce priveste raportul intre fonduri si rezultate. Un semn ca in sistem este o fisura.

De curand au fost vehiculate o serie de masuri pentru a reforma modul de acordare a fondurilor, dar majoritatea au avut caracter restrictiv si nu constructiv.

De unde mai multi bani?

Poate nu “mai multi bani” este urgenta de facto, ci o administrare si o alocare mai eficienta ar fi o preocupare stringenta.

S-au facut multe greseli si din partea statelor membre, dar a le pune la colt nu inseamna decat o adancire a decalajului si o partajare a spatiului european. In contextul conturarii unei strategii pentru crestere economica aceasta gandire este esentiala.

Acum, cand adancirea integrarii atat politice cat si fiscale sau financiare castiga teren, analiza si proiectarea bugetului 2014-2020 pe baze noi este preocupanta.

Altfel, aceasta va fi un instrument ramas in urma evenimentelor.

Articol publicat pe http://blog.adrianmariusdobre.eu