Consiliul si Parlamentul European au intrat in disputa pe tema spatiului Schengen. Relatiile dintre cele doua institutii s-au inflamat in urma deciziei ministrilor de interne ca Parlamentul sa aiba un rol consultativ in reglementarile si reformele privind spatiul Schengen. In acest sens au recurs la schimbarea bazei juridice a regulilor privind spatiul Schengen, a Tratatului privind funcţionarea UE, astfel ca Parlamentul este scos din mecanismul de co-decizie, fiind doar informat de deciziile Consiliului.

De asemenea, joi 7 iunie, statele membre ale spatiului Schengen au convenit restabilirea controalelor la frontierele interne, in caz de “pericol incontrolabil la granita externa”.

Cum este definit pericolul incontrolabil?

Presedintele Martin Schultz a anuntat, vineri, 8 iunie ca Parlamentul European a decis sa suspende negocierile cu guvernele europene in privinta a cinci proiecte de lege, pana cand acestea din urma ii vor restitui competentele in procesul de reformare a Schengen.

In sustinerea pozitiei Consiliului, Comisia Europeana a decis prin vot ca Parlamentul European nu poate apela la Curtea Europeana de Justitie pentru a ataca decizia statelor membre spatiului Schegen. Mai mult, a confirmat amendamentele sale la proiectele de lege privind reintroducerea temporara a controalelor la granitele interne si  a  mecanismului de evaluare.

Acelasi discurs, aceeasi pozitie, care in mod clar afecteza statele europene ce au depus eforturi pentru aderarea la spatiul Schegen.

Parlamentul scos din mecanismul de co-decizie!

Ceea ce este extrem de frapant in acest caz il reprezinta modificarea Tratatului privind functionarea UE in ceea ce priveste mecanismul de co-decizie, un aspect ce a fost foarte bine vazut in momentul ratificarii Tratatului Lisabona.

Motivatia acestei schimbari a fost promovata ca fiind o mai buna reprezentare a intereselor cetatenilor europeni, prin cresterea puterii de decizie a Parlamentului.

Aceasta politica si motivarea Comisiei Europene este o ofensa la adresa cetatenilor europeni, a statelor care aveau prin intermediul Parlamentului European o parghie necesara implementarii unor procese de care alte state europene au beneficiat in timp.

Cu parere de rau, observam conturarea „Europei cu doua viteze”, sau, altfel spus, o reasezare a puterii pe cercuri concentrice, fapt care defavorizeaza profund Romania.

S-au abandonat principiile unitatii in diversitate si a egalitatii si s-a diminuat la efortul de a recupera decalajul intre state. Spatiul european se partajeaza!

Cu controale sau fara?

Ne-am obisnuit ca regulile sa se schimbe in timpul jocului si nu este firesc. Acceptam o tergiversare a clarificarii aderarii la spatiul Schegen pe motive politice si aceasta chestiune nu este de asemenea fireasca.

Ramane de vazut cum va arata de fapt spatiul Schengen in momentul in care se va operationaliza aderarea Romaniei. Cu siguranta nu va mai fi la fel cu cel pe care il stim acum.

Opozitia din motive politice si lipsa de incredere intre parteneri poate fi inteleasa ca o lipsa a functionarii parteneriatului. Iar aceasta disfunctionalitate pune sub semnul intrebarii parteneriatul in sine!

In actualul context, aderarea Romaniei si Bulgariei la spatiul Schengen poate fi doar o victorie partiala. Oricare ar fi decizia din toamna, Bucurestiul si Sofia vor putea fi puse oricand in fata situatiei exceptionale de reintroducere a controalelor („pentru o durata de sase luni care poate fi prelungita sase luni suplimentare, in cazul in care controlul la o frontiera externa a Spatiului Schengen nu ar fi asigurat din cauza unor circumstante exceptionale”), invocate in mod subiectiv.

Nu exista un cadru clar, nu exista criterii precis stipulate

Daca „circumstantele exceptionale” nu vor fi date de motive obiective ci de ratiuni politice, mai putem vorbi de un sistem echitabil si fair?

Suntem martorii unei schimbari radicale a acestei evolutii institutionale la nivelul Uniunii, dar aceasta schimbare institutionala nu este una de bun augur. Ea nu reflecta o maturizare fireasca, ci una  generata de neputinta identificarii solutiilor corecte si a  oportunismului politic. Este, daca vrem, reactia fireasca a unui om de a-si baga capul intre umeri atunci cand aude un zgomot puternic, reactie generata de un instinct primar de autoprotectie.

Dar Europa nu poate fi condusa dupa manifestarea si imboldul instinctelor primare. Pentru ca, de obicei, acestea sunt actiunile cele mai putin eficiente care ar putea fi luate in momentele critice.

Si STIM  ca Europa poate, sau ar trebui sa poata mai mult decat atat!

Aceste  ”ajustari institutionale”  se constituie intr-un precedent periculos, care isi vor pune cu siguranta pecetea asupra viitoarei evolutii europene. Si NU  in sensul cresterii coeziunii si unitatii blocului european.

Articol publicat pe http://blog.adrianmariusdobre.eu