De curand, un raport al Comisiei Europene dezvaluie ca un procent de 98% (505 milioane de euro din 515 milioane) din fondurile europene obtinute de Romania pe anul 2011 este susceptibil de frauda. Putinii bani care au intrat in tara in timpul guvernului Boc arata o lipsa majora de competenta, sau mai curand o dovada de clienterism.

Ceea ce este cu adevarat ingrijorator este faptul ca strategiile de recuperare a banilor inca repartizati pentru Romania nu reprezinta o prioritate,  mai mult, nu are cine sa le puna in practica.

Cine este vinovatul? In mod bizar aceasta este cea mai mare problema cu care oficialii se confrunta, faptul ca institutiile de management dedicate fondurilor europene sunt sub lupa auditului si a cercetarilor, duce la ingreunarea accesarii banilor disponibili pentru Romania, pentru ca, pur si simplu, nu are cine sa se mai ocupe de acest proces!

Daca acuzele de frauda vor fi demonstrate de catre OLAF, atunci Romania va trebui sa plateasca suma fraudata de Guvernul Boc.

Intre timp focusul ar trebui sa fie pe modalitatile de a creste procentul de absorbtie al fondurilor europene si nu doar la nivel discursiv. Unul dintre obiectivele aderarii Romaniei la Uniuniea Europeana au fost acesti bani pentru dezvoltare si recuperarea decalajului existent intre statele europene.

Dintr-o oportunitate pentru Romania, guvernul anterior a reusit sa creeze o vulnerabilitate care la nivel de relatii europene aduce prejudicii majore. In ultimii ani beneficiile de membru al UE s-au transformat in adevarate probleme extrem de dificil de gestionat.

Ceea ce lipseste cu adevarat este viziunea. O viziune comuna si corecta asupra acestui subiect. Cu solutiile aferente, desigur. Sau poate exista solutiile dar nu avem suficienta vointa politica, ori putere politica de a le pune in practica?