Trebuie sa recunoastem ca este infiorator de grea aceasta perioada. Oamenii raman fara venituri, fara locuri de munca, batranii sunt speriati, cu totii suntem anxiosi, afaceri cladite si ridicate cu efort si sacrificii se prabusesc ca piesele de domino, nu stim ce se va intampla maine, cum se va sfarsi aceasta aventura, nu stim cum vom reconstrui ce pierdem acum si cat timp ne va lua. 
Stam in case responsabili, cu angoasele si temerile noastre si ne simtim neputinciosi. Sentimentul neputintei e cumplit. Gasim putere sa spunem familiilor noastre ca va fi bine. Nu stim cum exact, dar stim ca va trebui sa fie bine. 
Vom avea o tara de recladit. O tara parjolita si furata pe bucati acum. Stim si ne uitam neputinciosi. Nu va fi usor. 
Ne vom scufunda in munca. Total, profund si cu disperare. Doar gandul la acest sentiment e atat de placut acum. 
Romania va fi bine. Romanii vor fi bine, nu am indoieli. Nu e un discurs motivational. E doar un sentiment. Dar va fi foarte greu, cumplit de greu. 
Vom traversa un desert lung. Dar vom reusi. 
Haideti cu totii sa facem ce trebuie facut. Pentru familiile noastre si pentru Romania.