Cum credeti ca v-ar fi fost viata daca v-ati fi nascut de etnie roma? Nu stiu. Si nu pentru ca e vorba de  etnia roma. As fi raspuns la fel si daca m-ati fi intrebat cum mi-ar fi fost  viata daca m-as fi nascut de etnie germana sau oricare alta. Nu am considerat  niciodata ca trebuie sa ma pun in pielea celuilalt ca sa inteleg o situatie. E  un artefact. Ca sa inteleg ce simte cel de langa mine trebuie doar sa am mintea  deschisa si sa renunt la prejudecati. In cazul romilor, da, sunt foarte  multe prejudecati, dar si foarte multe realitati care dau apa la moara acestor  prejudecati. Si trebuie sa mai tinem cont de un lucru: nimeni nu te poate ajuta  mai mult decat tu insuti. Un cetatean rom se poate salva singur de la  marginalizare, dar nu e suficient daca e vorba de comunitatea careia ii  apartine. E valabil si pentru romani. Imaginea noastra in ”afara” nu e una  foarte apetisanta. Cum o schimbam? Doar impreuna. Nu cer nimanui sa se puna in locul  meu cand ma simt jignita sau discriminata, caci si mie mi se intampla asta  chiar daca nu sunt rom. Uneori e suficient sa fi femeie ca sa simti asta.  Alteori, roman.  Am propria mea intamplare  in Roma intrand intr-un boutique si vorbind cu fiul meu in romana. Brusc, am  fost invitati afara pe motiv ca e ora inchiderii. Si nu era. A fost suficient  sa vorbim in romana ca sa le simt dispretul. Cand ma simt nedreptatita, nu caut  sa ii invinovatesc pe ceilalti si plec de la premiza ca eu nu reusesc sa  corectez prin atitudine si argumentatie asemenea manifestari ostile. Sa fii  victima, e usor. Sa fii invingator, e o lupta cu limitele tale si cu limitele  celor din jur. Si presupune o atitudine persuasiva si foarte demna.  Credeti ca sistemul de educatie, asa cum este el acum în Romania, ajuta  sau îngradeste copiii romi sa devina adulti cu o viata decenta? Actuala lege a educatiei le permite  chiar sa studieze limba romani. Etnia roma trebuie doar sa cunoasca legea.  Nu le pune nici o piedica. Nu legea e cea  care ii impiedica pe copiii romi sa devina adulti cu o viata decenta, ci modul  in care familiile lor le gandesc viitorul, pe de o parte, si perceptia acestei  etnii in mentalul colectiv, pe de alta parte. Cei mai multi copii care abandoneaza  scoala sunt cei de etnie roma. Nu stiu daca exista o statistica elocventa in  ceea ce priveste disponibilitatea firmelor de a angaja romi. Sunt sigura ca  unii romi ar fi angajati de isprava, dar prejudecata ca romii “fura” (ma  limitez doar la acest cuvant) provoaca reticenta angajatorului. Pe cale de  consecinta, in lipsa unui loc de munca, apare si imposibilitatea de a sustine  un copil rom in scoala. Pe de alta parte, nu sunt foarte sigura ca familiile  rome constientizeaza cat de important e sa ai totusi “carte”. Din acest punct  de vedere, sunt si suficiente familii de romani care nu mai considera ca ai  parte daca ai carte. Din pacate, cand esti si rom a nu avea carte este ingrosat  si de apartenenta la o etnie care nu si-a castigat prin propriile forte  respectul. L-am intrebat pe copilul meu daca ar accepta sa stea cu un copil rom  in banca. A ezitat si apoi mi-a spus: pe mine nu m-ar deranja, dar ar rade  colegii mei de mine. E relevant raspunsul pentru cum ne crestem reciproc unii  pe altii. Eu pot sa insist spunandu-i ca un copil roman poate fi la fel de  necivilizat ca un copil rom. E vorba de perceptie, de imaginea de care suntem  cumplit de dependenti. Perceptia e totul in ziua de astazi.