Numirea Ioanei Petrescu m-a surprins din cel puţin două motive.

Primul motiv e determinat chiar de declaraţia veselă a lui Victor Ponta, care şi-a amintit pe un ton dansant că tânara lui consilieră l-a amuţit pe domnul Ialomiţianu, lăsându-l fără replică. Nu ştiu cum îşi reconstituie dl Ponta amintirile. Fiind mai mulţi de faţă, avem amintiri diferite. De amuţit nu a amuţit doar dl Ialomiţianu, ci toţi cei care eram la acea întâlnire cu echipa Ponta.

Ce pare să nu ştie dl Ponta e că poţi să îţi reduci asistenţa la tăcere şi cu prostii spuse pe un ton doct, cu un timbru isteric.

Tânara consilieră a avut, într-adevăr, o replică ce ne-a lăsat pe cei prezenţi “mască”. Dl Ialomiţianu punea problema fiscalităţii în România, cu efecte negative asupra mediului de afaceri. Şi, în acel moment, din colţul mesei, consiliera Petrescu a amendat cele spuse, considerând aspru că fiscalitatea e bună, că impozitele pe forţa de muncă nu sunt mari şi că se exagerează cu problemele mediului de afaceri. Tăcere pentru câteva secunde – şi aici are dreptate şeful ei. Întrebată ulterior de Cătălin Predoiu dacă şi-a exersat opiniile şi în calitate de privat, nu doar de angajat la stat, dacă s-a confruntat în mod real cu politica de impozite şi taxe pe care mediul de afaceri o resimte, Ioana Petrescu s-a mulţumit să privească ofuscată în tavan. A preluat comanda dl Ponta, care – simţind tonul de arţag al propriei consiliere – a domolit-o, spunându-i că înţelege tumultul vârstei, dar că nu e cazul să continue dialogul cu acel ton. Scăpase din vedere, pe lângă ton, viziunea noului ministru de Finanţe.

Priviţi cu atenţie lista tinerilor care s-au vânturat prin funcţii – unii au dispărut complet din spaţiul public – şi veţi constata că nu au făcut altceva decât să îşi mulţumească stăpânul.