Unii iubesc Clujul, alții îl detestă. Eu, provenit din părinți ardeleni, țin minte orașul pe care îl vizitam când eram mic: prăfuit, anost, provincial. Indiferent dacă ne place sau nu Clujul și primarul lui, este clar că a suferit în ultimii ani o transformare uriașă și că astăzi a devenit un oraș cu adevărat european, care și-a atins și chiar depășit potențialul.

În același timp, nu mă pot abține să nu fac un contrast cu Bucureștiul de astăzi. Vă vine să credeți că cele mai mari realizări ale ultimilor 30 de ani la noi sunt eliminarea chioșcarilor și a maidanezilor? De atât a fost nevoie ca Băsescu să urce pe trambulina care l-a pus timp de un deceniu în fruntea bucatelor. Mă întreb: atât de jos sunt pretențiile noastre ca bucureșteni?

Ca om născut și crescut în București, îmi este rușine de circul politic din Capitală. Scandal, îmbrânceli, goarne, șuste, invective, țevi ruginite, străzi sufocate, legi ignorate, aer irespirabil!

Nu zic să fim ca cei din Cluj, pentru că noi bucureștenii putem mult mai mult. Capitala este o metropolă care poate concura cu marii poli europeni. Doar că de 30 de ani tot avem GHINION.

Ce e de făcut? Aștept cu interes propunerile și ideile voastre la adresa simieimipasa@gmail.com.

#UnNouDrum
#UnOmNormal