Evoluțiile recente din Ucraina par să confirme o accelerare a dinamicii conflictului, cu potențial de a atinge un moment critic în luna următoare (înainte de venirea iernii și de încetinirea inerentă a operațiunilor militare).

Deși analizele inițiale indicau un război de durată, mutările ambelor tabere în ultimele săptămâni par să deschidă posibilitatea unui scenariu în care se deschide o fereastră pentru negocieri de pace. Elementul cheie aici o reprezintă evoluția situației interne la nivel politic în Rusia, în condițiile recentelor umilințe suferite de Vladimir Putin. Detaliez mai jos:

Contraofensiva remarcabilă a forțelor ucrainene, bine echipate și beneficiind de avantajul experienței a 8 ani de experiență a luptelor intermitente din Donbass, a rescris manualul operațiunilor militare dar, mai ales, a schimbat semnificativ așteptările privind perspectiva soluționării conflictului. Deși majoritatea analiștilor se declară rezervați privind posibilitatea unei rezolvări rapide a conflictului, există anumite elemente care încurajează un optimism rezervat:

1. Demonetizarea accelerată a „cărții nucleare” jucate în mod ostentativ de Putin. Devine clar că utilizarea unei arme nucleare tactice ar avea rezultate minime în teatrul de operațiuni, în condițiile în care trupele și capabilitățile ucrainene sunt dispersate în teren, astfel încât un atac țintit nu ar duce la o schimbare efectivă a raporturilor de forțe în favoarea Rusiei. Mai mult, aceasta ar fi greu de digerat de forțele armate ale Rusiei, în condițiile în care ar avea ca efecte colaterale iradierea trupelor rusești trimise să lupte în Ucraina. La cele de mai sus se adaugă amenințarea reală pentru Moscova a unui răspuns convențional de anvergură al Occidentului, care cel mai probabil ar debilita în mod decisiv forțele armate ale Federației Ruse, cu efecte catastrofale pentru Moscova. Există indicatori clari că Statele Unite au un plan de retaliere pregătit pentru cazul în care Rusia folosește arma nucleară.

2. Eșecul, vezi umilința generată de, acțiunile de escaladare reprezentate de mobilizarea parțială și de actul unilateral de anexare a teritoriilor din estul și sudul Ucrainei. În prima speță, a devenit clar că mobilizarea nu poate avea efecte reale în teatrul de operațiuni mai devreme de primăvara anului 2023, însă a devenit în egală măsură clar că impactul la nivelul societății ruse a fost unul important, și el nu poate echivala decât cu o erodare a regimului Putin. În cazul anexării teritoriilor, umilința survine din faptul că actul unilateral are loc în condițiile în care Rusia nici măcar nu controlează în totalitate teritoriile respective. De altfel, întrebați de jurnaliști, reprezentanții Kremlinului au răspuns în mod eliptic că granițele acestora „nu au fost încă definite.” Toate cele de mai sus arată că aceste acțiuni nu au făcut parte dintr-un plan prestabilit ci au fost făcute în grabă, cu scopul principal de a intimida adversarii dar fără o bază reală.

3. Actul de sabotaj asupra podului Crimeei și mai ales retorsiunea violentă și disproporționată a Rusiei prin atacuri cu rachete care violează în mod flagrant Acordurile de la Geneva arată că, în timp ce Ucraina pare că deține capabilități de a ataca ținte strategice din teritoriile controlate de Rusia, Moscova nu are un alt plan de răspuns decât atacuri nediscriminatorii asupra infrastructurii civile, asemănătoare atacurilor teroriste ale Hamas asupra teritoriului Israelului. În mod absolut șocant, Rusia, care inițial avea forța militară superioară, acționează acum în mod asimetric, similar cu forțele rebele/teroriste, relevând clar inferioritatea sa militară în teren. În plus, din punct de vedere moral, Rusia se apropie cu încă un pas de statutul de stat paria, cu consecințe pe termen lung asupra destinului țării.

În aceste condiții, se pune întrebarea: ce argumente mai poate angaja Rusia pentru a recupera deficitul din conflict? Teoretic, putem estima o relativă înghețare a conflictului pe perioada iernii, permițând trupelor rusești să se regupeze pentru o eventuală nouă ofensivă de primăvară. Practic, este posibil ca evenimentele din ultimele săptămâni să fi zdruncinat îndeajuns edificiul autoritar al lui Putin încât acesta să nu aibă timp până în martie sau aprilie 2023 pentru a-și salva regimul.

Dacă așa stau lucrurile, interesul primordial al lui Putin va fi de a-și securiza poziția la Moscova, limitând pe cât posibil daunele cauzate de războiul din Ucraina și generând o dezescaladare, acoperită pe plan intern de propaganda de victimizare deja vizibilă în discursul lui Putin cu ocazia încercării de anexare a teritoriilor din estul și sudul Ucrainei.

Nu cred că sunt perspective reale pentru un final rapid al conflictului din Ucraina. Însă evenimentele din ultimele săptămâni creează o fereastră oportunitate pentru ca agresiunea rusă să intre într-o etapă de „damage control” și dezescaladare, în pregătirea unor tratative de pace, punctate cu inflamări periodice ale conflictului. Din acel moment, va începe un complicat calcul strategic centrat în jurul ideii de concesii teritoriale pentru Ucraina și măsura în care ele pot fi justificate din punct de vedere strategic și moral, în condițiile ororilor comise de Moscova.