Discuţie FP România cu Alexandra Gătej, despre interesul reîncărcat al investitorilor americani pentru economia românească. Cum putem câştiga împreună de pe urma parteneriatului? –  din FP România nr. 28 (mai/ iunie 2012)

Să constatăm o intensificare a intereselor americane în economia românească? De unde acest nou interes?

Alexandra Gătej: Interesul crescând al companiilor americane pentru piaţa din România, în special pe zona energetică – dar nu numai -, este evident. În opinia mea sunt câţiva factori care au condus la aceasta situaţie: ratingul de ţară al României este bun, şi a crescut uşor într-o perioadă în care ţările vecine înregistrau scăderi semnificative. Această “notă bună” este dată de stabilitatea macroeconomică a României, care  a traversat mai bine decât multe alte ţări europene puseul de criză  economică începută în 2009. Modificările operate în legislaţia de pe piaţa muncii sunt un alt element care contează pentru investitori, în sensul în care s-a permis o mai mare flexibilitate şi transparenţă a contractelor de muncă.

Companiile americane – ca orice alte societăţi comerciale – au interesul de a căuta noi pieţe şi de a-şi dezvolta afacerile globale. România reprezintă în acest moment o zonă de investiţie bună, care oferă suficientă stabilitate macroeconomică. Din păcate nu oferă la fel de multă predictibilitate pe cât ar cere-o planurile pe termen lung de dezvoltare ale oricărei mari companii şi probabil acesta este unul din motivele pentru care nu se observă o intensificare a investiţiilor în ţara noastră.

În acelaşi timp, în special pentru marile companii americane care se orientează spre investiţii pe termen lung este importantă relaţia strategică a acelei ţări cu SUA. Din acest punct de vedere România a semnat recent o serie de documente cu caracter strategic – Scutul antirachetă şi, mai ales, Parteneriatul pentru secolul 21, cu o importantă componentă economică. Adică România a făcut o opţiune pe termen lung. Acest lucru poate reprezenta un “check” virtual pentru siguranţa investiţiilor companiilor americane în această parte a lumii. Criza globală este un fenomen care pune presiune nu numai pe finanţele lumii, cât mai ales pe resursele ei, iar companiile care operează în acest domeniu îşi orientează investiţiile acolo unde există potenţial.

Ce interese au SUA în noile privatizări din România?

Trebuie făcută o distincţie între interesele statului american şi interesele companiilor americane. Nu cred că un stat democratic  poate “comanda” unei companii unde să investească.

Ce câştiguri, concrete şi pe termen rezonabil, poate avea România de pe urma acestui nou interes american?

Localizarea operaţiilor unor mari companii americane în România este un câştig în sine. Se crează ocupare a forţei de muncă – Ford, de exemplu, se contribuie la creşterea veniturilor statului din operaţiunile comerciale ale acestor companii, se pun în exploatare resurse naturale care necesită tehnologii la care puţine companii pe glob au acces – ExxonMobile, Chevron. Statul român trebuie să aibe inteligenţa de a profita – spre binele cetăţenilor ţării – de aceste prezenţe într-un schimb avantajos pentru ambele părţi, adică şi companiile trebuie să fie lăsate să îşi dezvolte afacerile în mod legal şi cât mai puţin birocratic, şi statul trebuie să câştige de pe urma prezenţei lor aici – de exemplu, creşterea redevenţelor, în situaţia în care statul îşi propune să exploateze aceste resurse naturale este o condiţie. Dincolo de asta, faptul că unele companii americane vor dezvolta aici nu numai capacităţi de manufactură şi exploatare, dar şi centre de cercetare şi dezvoltare este un fapt încurajator pentru România.

Putem spune că participarea americană la privatizarea energiei româneşti este una preferabilă apariţiei altor cumpărători?

Nu putem spune acest lucru din două motive: nu cred ca putem vorbi despre o “privatizare a energiei româneşti”. În sectorul energetic statul are o pondere importantă, dar în unele sectoare cred că aşa ar trebui să rămână – cu condiţia ca administrarea acestor companii să fie depolitizată şi eficientizată. În al doilea rând, unele segmente – distribuţie, de exemplu – de pe lanţul energetic sunt deja private, iar naţionalităţile acestor companii nu sunt americane. Pieţele care sunt interesante trebuie în primul rând să fie funcţionale şi integrate. Sectorul energetic nu reprezintă încă o piaţă pe deplin funcţională – liberalizarea preţurilor, conectivitatea cu Europa, modul de tranzacţionare al energiei sunt teme care se cer rezolvate pentru a permite libera competiţie. Nici sectorul agricol, unde spunem de mulţi ani că avem potenţial, nu reprezintă o piaţă funcţională în acest moment, de vreme ce este puţin fiscalizat, subfinanţat şi guvernat de reguli neclare. În momentul în care aceste teme se vor tranşa, cred că vom vedea mult mai multe investiţii străine în România şi acest lucru va fi independent de naţionalitatea capitalului. – PM

Alexandra Gătej a fost preşedintă a AmCham.