de Alexandru Bajdechi

România stă extrem de prost la capitolul venituri la bugetul de stat. Nu o spun eu, o spune Eurostat, Comisia Europeană și chiar mediul de afaceri. Pentru Guvern, stăm excepțional, că doar niciodată Guvernul nu o să spună că ceva face prost.

Avem un sistem fiscal absolut sinistru. Pentru unii, este un paradis fiscal. Pentru alții, este un coșmar. În acest context, stă și bâta statului român: ANAF, blocată încă în anii 2000 sau 2010. Bâta statului român atacă nemilos, atacă țintit, dacă i se spune. Doamne ferește să pui un preț de 12 lei pe litrul de benzină, că vin toate autoritățile la tine. Cât tupeu ai să nu faci profit sharing? ar fi întrebarea de pe buzele guvernanților.

În acest context, Marea Coaliție (echivalentul a ceea ce în Germania se numește Große Koalition) formată din PSD-PNL-UDMR pregătește „Marea reformă fiscală”. Să fie cota unică în pericol (sau ce mai există din ea?), să fie impozitul pe micro, hai și cu TVA-ul, ba cu impozitarea proprietăților. Rezultatul este o mare supă fiscală delicioasă (sau amară, depinde dacă ești sau nu chiar tu prânzul).

De mai mulți ani reflectez la situația sistemului fiscal din România. De cele mai multe ori îmi fac și mulți nervi. Hai să le luăm pe rând.

1. Impozitarea proprietăților (terenuri, clădiri, mașini). Sunt gestionate de autoritățile locale. Autoritățile locale le țin în mod intenționat la minimum și totodată sunt incapabile să aibă venituri suficiente, motiv pentru care stau cu mâna întinsă la Guvern. De comasarea și reorganizarea administrativ-teritorială nici nu poate fi vorba, până nu tăiem acest rău de la rădăcină – sistemul fiscal. Despre impozitarea mașinilor putem spune că asistăm la o saga fără sfârșit. Cum reducem poluarea în orașe? Cum creștem mobilitatea urbană? Cum stimulăm autovehiculele cu emisii mai mici sau chiar 0? Nu știm, ne mai gândim la anul.

2. Impozitul pe venit (cota unică și cota progresivă). În România avem în prezent și cotă unică, și mai multe cote, și cotă progresivă. Avem de toate pentru toți – a la carte. 0% la IT și construcții (și agricultură de anul ăsta), că doar sunt sectoare prioritare. 5% la dividende, că doar evaziunea fiscală trebuie încurajată. 10% la venituri, că doar orice venit trebuie împărțit cu statul, iar 10% e comisionul standard în orice combinație. 6% la drepturi de autor (deductibilitate de 40%) că doar autorii nu trebuie supărați (cum de altfel, nici plagiatorii nu trebuie supărați). Impozit de 10% pentru pensiile ce depășesc 2000 de lei (că doar la pensii se poate cotă progresivă, nu?) și așa mai departe. De toate pentru toți.

Mă apucă râsu’-plânsu’ când citesc propunerile care se aruncă de partidele politice în spațiul public. Impozit progresiv, dar doar pentru bugetari. Dacă vreți să le tăiați salariile, asumați-vă asta (măcar Băsescu și Boc au fost mai asumați). Nu mai proclamați tăierea salariilor bugetare în numele justiției sociale. Acum nu știm care bugetari, că mă îndoiesc că vor fi impozitate sinecurile, că altfel de ce ar mai fi sinecuri.

În discuția asta intră și așa-zisul subiect al pensiilor așa-zise speciale. Despre oportunitatea sau neoportunitatea lor se poate vorbi ore în șir. Dacă le impozităm, măcar să le facem corect. Ele sunt date prin lege. De ce ar trebui supraimpozitate dacă ele sunt legitime? Înțeleg să supraimpozitezi jocurile de noroc, să inhibi anumite comportamente în societate, dar aici, zău că nu înțeleg.

Eu consider că trebuie să avem un sistem fiscal unitar, iar dacă supraimpozităm, să o facem fără diferențe.

Citesc de deduceri pentru cei cu venituri sub 4.500 lei. Dar aceia cu venituri de 4.501 lei au râie sau cum? Deducerile nu trebuie să țină cont de venit. Dar pot există limite de deduceri, nu limite de venit. Altfel, ajunge cel cu 4.499 să câștige mai mult decât cel cu 4.501 lei și nu este în regulă.

3. Impozitarea microîntreprinderilor. România este țara în care o societate poate fi considerată și microîntreprindere și întreprindere mică și mijlocie, depinde pe cine întrebi și la ce lege de uiți. Care o fi coerența aici? Avem microîntreprinderi cu cifre de afaceri de aproape 5 milioane de lei. Vă dați seama ce țară șmecheră avem. Chiar sunt curios cum arată atunci întreprinderile mici, ce cifre de afaceri au. Sunt atât de mici, încât devin plătitoare de TVA de la aproape 300.000 lei. Care e sensul atunci unui impozit pe cifra de afaceri care se suprapune cu TVA. Pot înțelege logica de facilitate fiscală sub formă de cotă, dar nu înțeleg logica unui impozit pe cifra de afaceri care se suprapune cu TVA, care implică TVA de plata = TVA colectat – TVA DEDUCTIBIL. TVA este un impozit care înlocuiește sales tax, deci un impozit pe vânzări (cifră de afaceri).

4. Contribuția pentru Sănătate și Educație. Dar contribuim deja pentru educație și sănătate. Pentru educație, contribuim prin TVA, iar pentru sănătate prin contribuția de asigurare socială de sănătate. Deci, nu înțeleg ce se vrea. Vreți mai mulți bani pentru educație și sănătate? Păi asigurați-vă că colectați banii din TVA și CASS.

Sunt multe motive pentru a demonta această idee de contribuție pentru sănătate și educație, inclusiv despre ce înseamnă contribuții și cum se folosesc ele, dar discuția mi se pare inutilă în acest moment.

Ce se va întâmpla cu „Marea reformă fiscală”? Nu știu. Până la o mare reformă fiscală, mi s-a părut foarte pertinent studiul realizat cu sprijinul Consiliului fiscal – CONSOLIDAREA BUGETARĂ ȘI CREȘTEREA VENITURILOR FISCALE – NECESITATE VITALĂ PENTRU STABILITATEA ȘI SECURITATEA ECONOMICĂ A ROMÂNIEI.