de Alexandru Cristian

Acțiunea politică este un proces sociodinamic ce are coerență și un un strat logic. Tot ceea ce se opune definiției unei acțiuni politice, este un proces aleatoriu, ilogic și demn de nerespectat. Politica este arta de a impune idei și valori despre o anumită problemă unui grup de oameni.

Mistica este un cuvânt ce definește dorința omului de a fi aproape de divinitate, de a adora dar și necesitatea de a fi adorat. Marii mistici îl adoră pe Dumnezeu dar oamenii simpli adoră misticii. În mistică principalul element definitoriu este actul sacramental ilogic. Mă refer aici la o ilogică înțeleasă în mod uman, concret. Aparenta inexplicație,  din punct de vedere psiho-uman,  a actului mistic este procesul psiho-mental prin care un ascet îl poate cunoaște pe Dumnezeu. Divinitatea este greu de înțeles și pătruns pentru oameni, este un Mister.

Politica orientată spre misticism este o catastrofă. Vladimir Tismăneanu spunea că doctrina comunistă este o religie politică dar și o escatalogie laică. Politica trebuie să aibă ca prim scop dezvoltarea comunităților umane. Mistica politică este o formă de fundamentalism, un dogmatism care este similar dictaturilor.

Un exemplu de politică mistică este sistemul comunist din Coreea de Nord, în care liderul este asimilat unui zeu. Toate totalitarismele au înlocuit doctrina religioasă cu doctrina politică. Un mare ascet român, părintele Arsenie Papacioc,  spunea că odiosul comunism a înlocuit  Biblia cu scrierile lui Marx și Lenin.

Politica trebuie guvernată de o ordine interioară, buna morală. Morala bună are loc atunci când oamenii politici își mențin cuvântul în fața alegătorilor săi. Din păcate, în România, lupta pentru electorat a distrus această bună morală.  Forțele politice din țara noastră au lăsat la o parte principiile, etica și deontologia și flancați de aparate de propagandă mai mult sau mai puțin ascunse partidele politice  au trecut la un eliticid, expresia aparține lui Virgil Nemoianu,  nemaiîntâlnit decât în epoca roșie. Corupția generalizată este semnul părăsirii bunei morale în politică.  La noi mistica a reprezentat credința absolută în posibilitatea de a rămâne la putere. Cei mai puternici oameni politici din ultimii 25 de ani s-au închinat în fața altarului puterii.

Un exemplu dramatic de misticism politic este Rusia de astăzi. O putere aflată într-un declin relativ, deși membră activă a grupului de state emergente BRICs, Rusia mai gândește în termeni feudali. Pentru conducătorii acestei puteri spaima frontierei a rămas valabilă până în prezent. Rusia a suferit în istoria ei de un complex al frontierei, nicio putere străină nu trebuie să aibă frontieră comună cu imperiul rus, de aceea a  susținut createa statelor tampon.  Perioada sovietică este exemplul clasic al acestui complex. Misticismul politic al celei de a Treia Romă, este teoretizat în doctrina dughinistă, o teleologie geopolitică cu un scop precis, dominația planetară.

Mai există multe exemple despre legătura între mistică și politică. Din păcate, nici un stat modern nu a urmat model politic al simfoniei bizantine,  puterea laică și cea clericală, o  armonie  pentru realizarea unui țel  politic suprem, bunăstarea generală a poporului din care provin ambele entități. Un model ce a adus pace, prosperitate și dezvoltare. Statele Unite ale Americii sunt singurul stat care a reușit menținerea unui echilibru democratic formidabil pe scena lumii, respect pentru valorile clasice ale democrației și  eternizarea sacrosanctelor  teze ale Părinților Fondatori.

Mistica și politica,  fără discernământ împreunate,  pot duce la dezastre pe care le-am întâlnit  în neuitatul secol al terorii…