de Alexandru Cristian

Globalizarea este un termen controversat născut din empirism. Evoluția lumii în ultima jumătate a secolului XX ne-a îndemnat să inventăm un termen pentru a ne explica diverse fenomene. Intensificarea comerțului mondial, ușurința comunicării, accelerarea schimbului informațional, universalizarea culturii.

Criticii globalizării ne spun că acest fenomen are doar părți negative cum ar fi nivelarea culturilor și a civilizațiilor, disoluția statelor națiune, aneantizarea valorilor naționale. Globalizarea este un proces ireversibil datorită dimensiunii economice. Economia mondială este dezvoltată datorită interconexiunii puternice, catalizatorul globalizării este fluxul comercial, interconectivitatea monetară și cooperarea bancară.

Dar mai există globalizare? Lumea a intrat într-un proces invers, tensional și periculos glocalizarea. Ce înseamnă glocalizarea? Glocalizarea, teoretizată de Roland Robertson, este suma rezultată dintre creșterea interdependenței globale și tensiunile localizante. Glocalizarea schimbă sistemul internațional prin fragmentare, enclavizare culturală și distanțare spațială. Dacă globalizarea aproprie, glocalizarea depărtează. Apariția glocalizării poate avea ca și cauză refuzul unor comunități locale de a se identifica cu restul lumii, „atomizarea planetară” este coșmarul multor societăți.

Un proces globalizant este unul benefic pentru lume. Efectul principal al acestuia ar fi reducerea tensiunii conflictuale între civilizații. Dacă toate civilizațiile au un izvor comun de valori, norme și idei ciocnirile se încetinesc sau dispar. Teoria conflictului se bazează pe alteritate, procesul globalizant înăbușă alteritate. Culturile s-au dezvoltat sub forma competițiilor, dar o competiție acerbă și continuă le epuizează și le erodează. Cultura la nivel global trece printr-un proces de încetinire, o oboseală culturală s-a instaurat în lumea noastră. Un prim fapt este că descoperiri epocale nu s-au mai realizat de mai bine de trei decenii. Mă refer aici la găsirea unor tratamente împotriva unor boli incurabile, descoperirea unor energii care ne pot face viața mai ușoară și care pot evita epuizarea planetei.

Cred că am intrat într-o fază ciudată a globalizării. Lumea este unită într-un singur crez comerțul mondial și despărțită de bariere culturale aproape imposibil de trecut. Conflictele actuale au ca origine pulsatilitatea culturală a planetei noastre. Diferența între oameni și idei este făcută doar pe criterii etno-religioase. Ne așteptam ca globalizarea să promoveze idei universale dar nu a reușit. Oare s-a stopat procesul globalizării? Sau globalizarea este doar un mit creat pentru a explica mai bine avântul comerțului?
Creșterea importanței tehnologiei are un rol covârșitor în definirea acestui proces. Tehnologia în loc să unească oamenii în mod paradoxal îi desparte. Tehnolatria divide lumea între cei care cred în ea și cei care nu o consideră un lucru important. Clivajul produs de avansul tehnologic este un fenomen puțin studiat și cu un impact covârșitor în lumea noastră.

Globalizarea este un mit pentru că permite ca sfâșietoare conflicte să distrugă umanitatea din lume? Sau fenomenul nu este prezent pentru că niciodată nu a fost prezent? Globalizarea s-a lâncezit în accelerarea schimburilor tehno-culturale? Întrebări la care viitorul ne va răspunde.
Dilema lumii în care trăim este că deși suntem extrem de avansați întâlnim în diferite colțuri ale lumii un spirit gregar arhaic.