de Alexandru Cristian

Moartea este o certitudine, poate singura din acest Univers.  Unul dintre cei mai mari scriitori italieni a trecut in nefiinţă. O minte uriaşă, filosof si semiotician de marcă, Umberto Eco s-a impus literaturii lumii printr-un roman criptic despre eterna bătălie dintre bine şi rău Numele trandafirului.

Scrierile lui Umberto Eco îţi trezesc cele mai profunde întrebări şi alegaţii despre viaţă şi esenţa acesteia. Înainte ca Racul este o carte de eseuri despre voinţa politică de a schimba lumea, exact ca racul un pas înainte doi înapoi.

Istoriile lui Umberto Eco, Vertigo-lista infinită sunt cărţi eclectice şi enciclopedice. Scrierile sale ne demonstrează voinţa sa de a cripta informaţia dobândită de a o face introspectivă.

Ultimele sale romane sunt prinse în actualitatea acestei lumi, Cimitirul de la Praga, Zero sunt cărţi despre actualitatea conflictelor istorico-politice. Pierderea lui Umberto Eco ne provoacă o durere, un mare iniţiat şi învăţat  a plecat dintre noi. În cărţile sale putem observa tot timpul o frică de moarte şi de incertitudine, Umberto Eco ne arată că viaţa trebuie trăită ca o cunoaştere, ca o treaptă spre Înţelepciune.

Ce va rămâne după Umberto Eco? Certitudinea că a fost un iniţiat, un metafizician clar nu unul abstract, o minte dornică de cunoaştere şi de căutare. Citind opera lui Umberto Eco ai dorinţa de a căuta şi de nu te opri niciodată.

Niciodată un mare scriitor nu moare în glorie, de fapt moartea oamenilor mari este adesea lipsită de glorie. De fiecare dată când trec pe lângă Mănăstirea Melk din Austria, mă gândesc la Numele Trandafirului.

Se spune că poţi trăi 1000 de ani fără ca lumea să te ştie sau un an ca toată lumea să fi auzit de tine. Omul trece dar opera rămâne spune Miguel de Cervantes. Umberto Eco s-a dus dar acum descoperim adevărata dimensiune a operei sale.

Un glas al vieţii şi înţelepciunii care nu se va opri niciodată, Umberto Eco.

Nu voi muri cu totul, o parte din mine va rămâne!  Quintus Horatius Flaccus

adevarul.ro