Matei Bogdan
Publicat în 28 octombrie 2020, 14:23 / 117 elite & idei

Alexandru Georgescu: Cum ar putea evolua Parteneriatul strategic româno-american în Administrația Biden-Harris? / ”Ar însemna o revenire iluzorie la status quo-ul Americii ca hiperputere generoasă”

Alexandru Georgescu: Cum ar putea evolua Parteneriatul strategic româno-american în Administrația Biden-Harris? / ”Ar însemna o revenire iluzorie la status quo-ul Americii ca hiperputere generoasă”

Alegerile prezidențiale americane din 3 noiembrie 2020 vor fi printre cele mai competitive din ultimele generații. 89% dintre americani consideră că aceste alegeri sunt foarte importante, reversând trendul secular de scădere a interesului față de procesul electoral. În ciuda avantajelor lui Donald Trump ca Președinte în exercițiu, pandemia a afectat puternic economic americană și a distrus progresul economic important realizat în perioada mandatului lui Trump, cum ar fi scăderea importantă a ratei șomajului pentru minorități și creșterea reală a veniturilor pentru muncitori, mai ales cei slab calificați, pentru prima oară în ultimele decenii.

Percepția unei performanțe slabe în adresarea pandemiei, dispariția boomului economic Trump și coalizarea aproape a întregului eșichier mediatic împotriva sa poate să ducă la pierderea acestor alegeri, chiar dacă necâștigarea unui al doilea mandat este excepția, nu regula, în politica americană. Pentru România, epoca Trump a însemnat două vizite la cel mai înalt nivel ale președintelui Klaus Iohannis la Casa Albă în iunie 2017 respectiv august 2019 și implicit”Parteneriatul strategic, aspecte de securitate, NATO şi alocarea a 2% din PIB, relaţia economică aflată în creştere și relaţia pe energie”.

Două aspecte fundamentale au fost marcate atunci pe relația trans-atlantică a Bucureștiului: programul de înzestrare al armatei și alocarea a 2% din PIB pentru apărare. România a fost consecventă în alocarea procentului cerut de președintele Donald Trump, chiar dacă în unele situații licitațiile au fost blocate și achizițiile întârziate. În momentul de față, avem în grafic o serie de contracte care privesc modernizarea armatei prin achiziția a 36 de avioane F-16 precum și programele PATRIOT și HIMARS. În ceea ce privește securitatea energetică a României la Marea Neagră, partea americană a reiterat pericolul sporirii influenței Rusiei, iar investițiile EXXON au rămas blocate din cauza legislației restrictive din vremea guvernării lui Liviu Dragnea.

Prin legea offshore sunt descurajate investiţiile, pentru că deducerile sunt restricţionate, iar amortizarea devine problematică. Astfel, Exxon se poate reorienta către noi zăcăminte mult mai mari și mai valoroase descoperite în Cipru. La rândul său, președintele Klaus Iohannis a promis atunci că există disponibilitate la nivelul Guvernului ca ”să repare” din greșeli, respectiv să se modifice Legea Offshore și Ordonanța 114, care au stârnit nemulțumirea investitorilor americani. Situația a rămas incertă în contextul în care majoritatea psd-istă controlează Parlamentul, iar algerile din 6 decembrie vor fi cruciale pentru creionarea unei majorități ca să corecteze legea offshore.

Dincolo de aceste aspecte, diplomația Bucureștiului a dat dovadă că nu este capabilă să se implice mai mult pe dezvoltarea laturii economice a Parteneriatului strategic cu SUA în mandatul lui Trump astfel încât nu avem nicio investiție majoră americană în acest răstimp în România. Deși Parteneriatul strategic cu SUA a devenit de la an la an mai robust și mai închegat, cum va evolua acesta dacă la Casa Albă se va instala Administrația democrată formată din Joe Biden -președinte și Kamala Harris-vicepreședinte? Va obține Bucureștiul mai multe facilități economice și investiții? Vom accelera implementarea rapidă a contractelor de modernizare și dotare cu armament modern a armatei?

”Biden va genera impresia că primim ceea ce ne dorim, dar cu prețul sustenabilității pe termen lung a omniprezenței americane”

În acest sens, expertul în politică externă al Fundaţiei EURISC, Alexandru Georgescu, a declarat, pentru Jurnaliştii.ro, pentru România, un mandat Biden ar însemna o revenire iluzorie la status quo-ul Americii ca hiperputere generoasă în relația cu anumiți parteneri, dar și menținerea perspectivelor de securitate comune asupra securității Flancului Estic al NATO.

”Există un motiv pentru care Trump sau oameni cu poziții similare au fost și vor fi aleși – contradicțiile interne americane vor continua, răzmerițele fiind doar un simptom al acestora, iar revenirea sub Biden la “business as usual” va marca doar o calmare temporară a populismului “trumpist”, precum și o accelerare a declinului american prin politici migraționiste, economice și sociale nerealiste și neadaptate la nevoile americane. Declinul se manifestă prin creștere economică anemică și inegală, afectând perspectivele economice ale claselor de mijloc și de jos, prin suprainvestirea în politici sociale divizive și în detrimentul inovării și capacității militare reale, prin continua erodare a capacității fiscale a statului (care s-a accelerat sub Trump și ca răspuns la pandemie) și prin normalizarea conflictelor uneori violente între americani pe teme politice și culturale. Așa cum o dovedește „pivotul către Asia” al lui Obama, nu avem garanția că Europa de Est va figura printre priorități atunci când America va trebui să concentreze resurse limitate în zone prioritare sau când elitele americane își vor fi efectuat tranziția demografică, tăind rădăcinile orientării europene a SUA”, a declarat, pentru Jurnaliștii.ro, expertul în politică externă al Fundației EURISC, Alexandru Georgescu.

Potrivit acestuia,  un mandat al lui Joe Biden la Casa Albă ar însemna haosul tranziției și al elementelor de incertitudine din ultimele luni ale Administrației Trump pe măsură ce se pregătește preluarea de către noul Președinte.

Un exercițiu de simulare a alegerilor organizat de operatori democrați sub numele de “Transition in Integrity Project” a ajuns la concluzia că orice rezultat al alegerilor în afară de un câștig copleșitor, tip landslide, pentru Joe Biden, va ajunge să fie contestat în curțile de judecată, în media și în stradă. În al doilea rând, am asista la schimbarea de macaz a dinamicii din politica americană. Republicanii ar fi cei care ar vorbi de impeachment, care ar sabota orice inițiativă prezidențială și care s-ar opune din oficiu oricărui proiect, chiar și unuia pe care ei înșiși l-ar susține, doar pentru că ar veni de la democrați. Am trecut de punctul în care clivajele interne americane mai pot fi aplanate pentru o revenire la status quo-ul din 2008, într-o țară relativ unită și optimistă. Dacă adăugăm speculațiile continue asupra sănătății lui Joe Biden, care ar urmări orice ocupant al Casei Albe în această epocă gerontocratică, rezultă că noua Administrație americană ar fi sub imperiul frământărilor continue la nivel intern, care îi vor submina capacitatea de a formula și implementa o politică externă performantă. Inclusiv candidatul viceprezidențial, Kamala Harris (și eventualul înlocuitor al unui Joe Biden incapacitat în Biroul Oval) a zis public că răzmerițele pentru justiție rasială din SUA nu se vor încheia nici după alegeri, ceea ce adaugă încă un factor de slăbire a Americii”, a adăugat Alexandru Georgescu.

În privința politicii externă pe care Joe Biden ar putea să o promoveze în mandatul său, expertul Fundației EURISC a spus că  aceasta nu va putea să difere foarte mult de a lui Trump în obiective, doar în mijloace, pentru că tocmai politica externă a SUA are cel mai puternic input din partea specialiștilor și grupurilor de interes și este supus celor mai mici presiuni din partea aripilor populare ale partidelor.

”Ne putem aștepta ca Joe Biden să continue conflictul comercial cu China, dar să încerce să mute discuțiile de pe Twitter și de la acțiuni unilaterale la cooperarea cu aliații europeni pentru a negocia de pe o poziție unită cu China. Interesele sunt similare, dar Trump i-a alienat pe europeni făcându-i țintă (mai ales pe germani) ale unor tentative de război comercial (pe partea de importuri de mașini și de metalurgie). În același timp, Biden ar reveni nu doar la multilateralism, dar și la constructivism, adică la folosirea instituțiilor internaționale și ale normelor existente pentru a derula aceste eforturi de politică externă. Spre exemplu, în perioada Trump, curțile Organizației Mondiale a Comerțului, care ar trebui să judece disputele dintre țări, au rămas nefuncționale și neutilizate, iar Trump și-a exprimat în repetate rânduri suspiciunea că multe dintre organizațiile internaționale sunt finanțate de americani dar utilizate împotriva lor de către puteri cu influență majoră cum ar fi China (Organizația Mondială a Sănătății și UNICEF sunt exemple, cel din urmă fiind pornit împotriva Israelului conform lui Trump). Joe Biden nu ar putea “repara” relația cu europenii, pentru că și Ministrul de Externe al Germaniei, Heiko Maas, a mărturisit că relația transatlantică nu mai poate reveni la ce a fost chiar și dacă Dl Trump va pierde alegerile”, a adăugat Alexandru Georgescu.

Relația cu Rusia este un caz special…

În opinia acestuia, Biden ar putea readuce “laptele și mierea” în tratativele cu europenii, sacrificând o parte din politicile utile ale lui Trump (acces reciproc pentru autoturisme americane pe piața europeană) și menținând alte politici dar disociindu-le de imaginea combativă a lui Trump (presiunea pe atingerea a 2% pentru bugete de apărare în NATO sau accentul pus pe spațiu ca nou domeniu de luptă).

”Diplomația agresivă a lui Donald Trump prin Secretarul de Stat Mike Pompeo și Consilierul pe Securitate Națională Robert O’Brien pune presiune reală pe europeni, dar îi și irită, în condițiile în care împărtășesc o parte din perspectivele americane asupra Chinei, dar ar dori o abordare mai moderată. La un moment, alternanța comică din această vară între summituri europene nefructuoase cu China și vizite americane de dojană începe să pară o răzbunare subtilă a unei Comisii Geopolitice care nu se poate impune.  Relația cu Rusia este un caz special. Vitriolul democrat față de Rusia în ultimii ani și acuzațiile de interferență în alegeri ar trebui să ducă la o înrăutățire a relațiilor, deși interesul României nu este ca ea să se înrăutățească până în punctul în care ar escalada la nivel de conflict real. Dar mare parte din acest vitriol este fabricat pentru teatrul politic intern anti-Trump, a doua zi după pierderea alegerilor de către Hillary Clinton. În perioada pre-Trump, republicanii erau anti-Rusia (prin elementele neoconservatoare care au părăsit partidul în era Trump), iar democrații erau adepții unei politici realiste. Simbolul ambivalenței morale democrate era, pe atunci, replica dată de Barack Obama lui Vladimir Putin în 2012 la un summit, neștiind că microfonul funcționează, cum că va avea mai multă libertate de mișcare după alegeri. L-a și luat în derâdere pe Mitt Romney, contracandidatul republican la alegerile din 2012, pentru retorica sa anti-Rusia, comparându-l cu o relicvă a Războiului Rece. Chiar dacă acțiunile Rusiei în Ucraina începând cu 2014 au condus la o reevaluare a atitudinii democraților, ea nu se potrivește cu ceea ce vedem astăzi”, a adăugat expertul Fundației EURISC.

”Planurile existente de investiții în prezența militară americană în România vor continua…”

În ceea ce privește relația Americii cu Europa de Est, acesta a spus că aceasta este prea așezată pentru a fi pusă sub semnul îndoielii la nivel partizan, ca parte a luptei dintre democrați și republicani.

”Președintele Biden ar continua trendul de mărire a prezenței americane pe Flancul de Est, concomitent cu cel de diminuare a celorlalte trupe americane în Europa sau în alte zone (în absența unui spațiu nou de conflict). Planurile existente de investiții în prezența militară americană în România vor continua, mai ales pentru că menținerea lor din inerție, chiar și în contextul unui nou „pivot către Asia”, reprezintă cea mai „ieftină” modalitate de a proiecta, la nivel intern, imaginea pedepsirii Rusiei pentru presupusele amestecuri în politica americană electorală.
La fel se va întâmpla și cu Ucraina, devenită și ea „recuzita” luptei politice americane. Sprijinul american se va mări, fără a se trece de o linie roșie a prezenței americane în zone de potențială ciocnire cu ruși, tot pentru a pedepsi Rusia. Rusia poate evita acest lucru mizând pe resursele în diminuare ale SUA pentru proiecția puterii și pentru digerarea unor dosare politice importante. Rusia poate „apăsa pe anumite butoane” mai ales în Orientul Mijlociu, dar și în peninsula coreeană, în zona arctică, în America de Sud, sau, în mod indirect, în Asia de Sud-Est, pentru a distrage atenția Executivului american și a instala treptat ideea unei acomodări cu Rusia într-o regiune pentru a atinge un obiectiv mai important în altă regiune”, a subliniat Alexandru Georgescu.

Geoană: ”Nivelul de sinergie între SUA şi România şi mulţi alţi europeni este unul foarte mare”

Parteneriatul strategic româno-american devine în fiecare an tot mai robust, indiferent de administraţiile de la Bucureşti sau de la Washington, a declarat luni Mircea Geoană, care a salutat în calitate de secretar general adjunct al NATO ca pe un lucru pozitiv orice formă suplimentară de colaborare între aliaţi.

„Din punctul de vedere al deciziilor în planul bilateral al relaţiilor SUA-România, în calitatea mea de secretar general adjunct (al NATO) nu pot decât să salut orice formă suplimentară de colaborare între aliaţi, este un lucru pozitiv. Vorbind ca fost diplomat şi om politic român, într-un fel prezent la botezul şi momentul de lansare a parteneriatului strategic româno-american, spun că acesta devine în fiecare an, indiferent de administraţiile de la Bucureşti sau de la Washington, tot mai robust”, a declarat secretarul general adjunct al NATO.

Potrivit acestuia, România nu este singurul stat care încearcă să consolideze în plan bilateral colaborarea cu SUA, dând în acest sens şi exemplul Poloniei, care are o abordare similară.

„Tot ce înseamnă infrastructuri care sunt în acelaşi timp economice şi care au şi o utilitate duală militară şi strategică sunt lucruri pe care noi le încurajăm. De aceea aşteptăm ca şi la nivel de UE să se aprobe bugetul UE, perspectiva financiară pe următorii şapte ani. E adevărat că suma de astăzi, de 1,5 miliarde de euro, nu este la fel de ambiţioasă ca propunerea iniţială, dar chiar dacă banii sunt relativ mai puţini, modul în care UE şi NATO lucrează împreună pe subiecte de mobilitate militară este un precursor pentru ceea ce va trebui să facem”, a adăugat Mircea Geoană.

În Europa de Vest există din timpul războiului rece infrastructuri de utilitate dublă, „care pot susţine transportul rapid de echipamente militare foarte grele peste poduri, prin tuneluri, pe autostrăzi”.

„Aceste lucruri trebuie făcute şi în zona noastră, vorbesc de geografia României şi a Europei care este astăzi parte a NATO şi a UE, şi cred că este un plus atât din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere strategic, şi aduce un element de rezilienţă suplimentară şi mă bucur să văd că există inclusiv în Iniţiativa celor Trei Mări proiecte de genul o cale ferată nord-sud, elemente care reprezintă un plus atât economic, cât şi militar şi strategic pentru regiunea noastră şi pentru România”, a conchis Mircea Geoană.

Parteneriatul strategic dintre România și Statele Unite ale Americii a fost lansat la 11 iulie 1997, cu prilejul vizitei la Bucureşti a preşedintelui S.U.A., Bill Clinton. Vizita preşedintelui Clinton a fost urmată de un schimb de scrisori între miniștrii de externe ai celor două state. Ulterior schimbului de scrisori, asistentul pentru afaceri europene şi canadiene al secretarului de stat al SUA a efectuat o vizită la Bucureşti, în octombrie 1997, ocazie cu care au fost stabilite domeniile de interes ale parteneriatului. De la lansarea sa, parteneriatul strategic a reprezentat un reper esenţial al politicii externe a României, precum şi un instrument eficient de sprijinire a eforturilor interne în domeniul reformei politice, economice, militare, administrative, scrie MAE.

www.jurnalistii.ro

Ultima ora:

ObservatorVictor Vevera, Mireille Rădoi, Doina Banciu: 500 de ani de la „cel mai important document al culturii românești”. Simpozion la BCU „Carol I”

PoliticRemus Pricopie: Este politica o profesie serioasă?

EconomieNovel Research, Editura Club România: Trenduri în reglementări financiare

ExternIulian Fota, despre concluziile summit-ului Biden-Putin

SocialMarian Staș, despre criteriile pentru școlile-pilot: Cel mai important e să vrea și al doilea să poată

EvenimenteVictor Vevera, Mireille Rădoi, Doina Banciu: 500 de ani de la „cel mai important document al culturii românești”. Simpozion la BCU „Carol I”

CulturaFlaviu Predescu: Marile portrete ale lui Nadar. Expoziție la Timișoara

EditorialCiprian Stănescu: Educația viitorului în realitatea mixtă. Top 3 provocări pentru Generația Z



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe