Pentru ca un plan de izolare a Teheranului să fie eficient, Washingtonul trebuie să analizeze noua strategie emergentă a Iranului în Levant prin care Teheranul speră, încă, să obţină hegemonia regională pe termen lung, planul său actual concentrându-se asupra menţinerii unei poziţii predominante în Irak, Liban şi Siria, dar şi crearea de coridoare de comunicaţii pe care să transporte echipamente militare şi trupe. În cazul în care nu există soluţii fezabile, Teheranul va avea mînă liberă să provoace Arabia Saudită. Este o criză sunito-şiită sau o luptă pentru hegemonie în Orientul Mijlociu? Este o luptă pentru putere. De fapt, actuala criză din Liban reaşează scena geopolitică din Levant pentru un scenariu de război după ce Daesh a fost învinsă şi Siria a fost redată lui Assad de către Moscova.

Israelul este, poate, unul din actorii cei mai importanţi din zonă, având graniţă şi o stare conflictuală cu Siria şi Hezbollahul.

Noua strategie pentru Orientul Mijlociu va trebui să asigure coordonarea acţiunilor aliaţilor americani din Orient pentru a-şi construi propriile strategii de descurajare a Iranului. Washingtonul va trebui să încurajeze Turcia, un aliat important al NATO, pentru a rezista eforturilor Iranului de a domina Orientul Mijlociu prin coridoarele recent construite, astfel încât principalele rute comerciale pe care turcii le folosesc să exporte propriile bunuri în lumea arabă să rămână active. Kurzii, atât în ​​Irak, cât şi în Siria, ar trebui să dispună de echipament militar pentru a face faţă miliţiilor şiite. Iordania ar trebui să ajute, în organizarea propriilor forţe, sunniţii din vestul Irakului, precum şi federaţia Shamar Bedouin a deşertului sirian, care are legături tradiţionale cu Arabia Saudită. Statele Unite ar trebui să sprijine efortul Israelului de a împiedica iranienii să obţină un punct de sprijin pe partea siriană a înălţimilor Golan. Şi nu în ultimul rând, Statele Unite ar trebui să continue să vorbească cu Rusia şi să insiste că mai devreme decât mai târziu, liderul sirian Bashar al-Assad va trebui să părăsească scena politică.

În condiţiile unei alianţe Rusia-Iran-Turcia, acest plan este greu de pus în aplicare. Se pare, totuşi, că ultima întâlnire de la Soci dintre cei trei lideri nu a adus soluţiile scontate. Premergător acesteia, preşedintele rus Vladimir Putin a avut o serie de convorbiri telefonice cu lideri din Orientul Mijlociu. Aceste discuţii au pregătit terenul pentru un fel de summit postbelic al Siriei, care a avut loc miercuri, 22 noiembrie în staţiunea Soci de la Marea Neagră între Putin şi preşedinţii Iranului şi Turciei, Hassan Rouhani şi Tayyp Erdogan. Printre cei cu care Vladimir Putin a discutat s-a numărat şi primul-ministru al Israelului, Benjamin Netanyahu. Israelul este, poate, unul din actorii cei mai importanţi din zonă, având graniţă şi o stare conflictuală cu Siria şi Hezbollahul. El l-a informat pe Netanyahu despre paşii diplomatici pe care ruşi îi iau pentru lichidarea războiului sirian. Au vorbit timp de o jumătate de oră despre situaţia din zonă şi au detaliat măsurile necesare. Concluzia întâlnirii dintre cei 3 lideri a fost: necesitatea organizării unei reuniuni între reprezentanţii regimului Assad şi opoziţie în Rusia. Cine va participa în afară de cei menţionaţi rămâne de văzut. Însă fără un consens general al actorilor care au participat la criză liniştea nu se va aşterne în Levant.