de Alexandru Grumaz

Era în iunie 2006, când termenul „Noul Orient Mijlociu” a fost prezentat lumii de către fostul secretar de stat american Condoleezza Rice. Proiectul „Noul Orient Mijlociu” a înlocuit termenul mai vechi și mai impunător, „Orientul Mijlociu Mare”, pe care președintele american George W. Bush l-a introdus într-un summit G-8 din 2004, atunci când Rusia era parte a grupului.

Orientul Mijlociu Mare includea și alte țări asiatice care sunt parte a lumii musulmane, și anume Iran, Turcia, Afganistan și Pakistan. Planul lui Netaniahu pentru asigurarea securității Israelului includea și păstrarea Hamas în Gaza ca un instrument pentru menținerea fâșiei separată de Cisiordania și de Autoritatea Palestiniană a fost în final un fiasco.

Doctrina Netaniahu se pare ca a luat sfârșit. În discursul său la Adunarea Generală a ONU, Netaniahu a prezentat o hartă a „Noului Orient Mijlociu”, înfățișând statul Israel care se întinde de la râul Iordan până la Marea Mediterană și care construiește un „coridor al păcii și prosperității” cu vecini din regiune, inclusiv cu Arabia Saudită. Un stat palestinian, sau chiar colecția de enclave restrânse pe care Autoritatea Palestiniană le controlează în mod aparent, nu apar pe hartă.

Continuarea, aici.