de Alexandru Grumaz

A trecut un an de la începutul războiului împotriva Ucrainei. Ordinea globală este în mare dificultate. Xi și Putin au declarat un nou Război Rece. Decizia președintelui Xi Jinping de a trimite pe cel mai înalt diplomat al Chinei în Rusia în săptămâna aniversării invaziei barbare a Ucrainei de către Vladimir Putin a marcat un punct de cotitură.

Urmează ca Lukașenko să fie primit într-o vizită de stat la Beijing o vizită care nu face altceva decât să creeze o punte de transfer tehnologic și de echipamente militare între Beijing și Moscova via Minsk. Sau, poate va duce la modernizarea industriei de apărare din Belarus, industrie care este în slujba armatei lui Putin. Pe tot continentul european, opinia consensuală este acum că, dacă Rusia nu este oprită în Ucraina, aceasta va reprezenta o amenințare directă la adresa securității altor țări europene care nu beneficiază de garanțiile de securitate ale NATO, cum ar fi Moldova, și chiar la adresa acelor membri NATO precum statele Baltice, care sunt deosebit de vulnerabile la agresiunea rusă din cauza apropierii lor geografice de Rusia și a unei populații substanțiale de vorbitori de limbă rusă. Această teamă explică dorința Europei de a oferi Ucrainei platforme de arme din ce în ce mai letale, precum și decizia Finlandei și a Suediei de a-și abandona politicile de neutralitate formală și de a solicita aderarea la NATO. Aderarea lor ar schimba balanța de putere a Europei din sud, din brațele Turcie, în Nord. Și încă o știre de ultimă oră care ne interesează: implicare Comisie Europene în producția de armament devine o prioritate. Astfel 27 de state ale UE și Norvegia s-au angajat să producă și să achiziționeze în comun muniție,  prin Agenția Europeană de Apărare (EDA), în special proiectile de artilerie de 155 mm. Comisia pune la dispoziție 1 miliard de euro pentru finanțarea proiectului. Propunerile Comisiei Europene urmează să fie discutate de miniștrii apărării din statele membre ale blocului, la o întâlnire informală la Stockholm.

Propuneri de pace lipsite de consistență

Avem o situație geopolitică deosebită: unul dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU invadează ilegal un alt stat, un alt membru permanent refuză apoi să condamne acea invazie, iar ceilalți trei nu oferă nicio strategie colectivă pentru a verifica/stopa această încălcare flagrantă a dreptului internațional. Este clar că standardele internaționale sunt fragile. Sprijinul tacit chinez pentru aventurismul Rusiei confirmă un parteneriat strategic care va dura în ciuda unui plan de pace cu 12 puncte prezentat de Beijing. Acest plan de pace pe care l-a lansat China a marcat un pas fără precedent pentru o țară care, de obicei, se îndepărtează de un rol diplomatic atât de important. În același timp, planul în sine este ”slăbuț” la nivelul propunerilor  concrete (mai ales că nu cere retragerea trupelor rusești din Ucraina) și este puțin probabil să câștige audiență la Moscova, Kiev și în capitalele occidentale. Deși respinge, în esență, pretențiile Rusiei asupra teritoriului ucrainean anexat, afirmând că „suveranitatea, independența și integritatea teritorială a tuturor țărilor trebuie menținute în mod eficient”, planul se face ecou al apelurilor Rusiei pentru „abandonarea mentalității Războiului Rece” și pentru inversare sancțiunilor occidentale. Contrar preocupărilor occidentale, propunerea de pace a Beijingului nu a cerut oprirea livrării de arme către Ucraina, explicând probabil ”entuziasmul” unor capitale europene față de inițiativa chineză. Dar oficialii americani sunt îngrijorați că Beijingul ia în considerare acum să ofere ajutor militar letal Moscovei, un pas despre care secretarul de stat american Antony Blinken a avertizat că ar avea „consecințe grave” pentru China. Zelensky a răspuns imediat, subliniind că confirmarea pe scară largă a principiului integrității teritoriale nu poate fi calificată drept plan de pace. Inițiativa chineză a fost respinsă și de Statele Unite. Pentru noi este clar că fostul ministru chinez de externe Wang Yi, care acum supraveghează afacerile externe în Biroul Politic al Partidului Comunist Chinez, a căutat în primul rând să genereze interes pentru eforturile Beijingului în Germania și Franța. Este evident ca Beijingul își urmărește propriile interese cu inițiativa avansată de Ministerul său de Externe și, pe lângă sondarea unității transatlantice, o intenție cheie este de a-și spori influența în Sudul Global.

Continuarea, aici.