de Alexandru Grumaz

O înțelegere pentru a opri un război va defini cine a câștigat și a pierdut. Niciuna dintre cele două părți aflate acum în război în Ucraina nu va dori să fie de acord cu încetarea ostilităților atâta timp cât încă există posibilitatea ca poziția lor militară în teatrul operațional poate să fie îmbunătățită prin continuarea luptei.

Se acordă multa atenție din partea unor oficiali occidentali perspectivei de a-l îndemna pe Zelenski să ia în serios perspectiva negocierilor pentru a obține alinare din acest război sângeros și pentru a elimina riscul escaladării. De ce nu cere Putin negocieri de pace? Oare pentru că încă visează la victorie? Poate, dar un motiv mai deranjant este că nu îndrăznește să încheie războiul într-un mod care să-i impună recunoașterea eșecului.

Singurul acord de pace care ar respecta standardele dreptului internațional, este respins de Moscova pentru că nu acceptă că este agresor și că este obligată să se retragă de pe teritoriul ocupat. Un târg cinic de pace este ca fiecare parte să capete ceva, chiar dacă niciuna nu va fi mulțumită. Și apoi  Zelenski a promis că va duce orice acord la un referendum. Ce își dorește Moscova? Relaxarea sancțiunilor. Dar poate trăi și așa cu lecțiile pe care Teheranul le-a predat acum câteva săptămâni.

O serie de întâlniri recente între înalți oficiali ruși și iranieni, cu participarea inclusivă a șefului Băncii Centrale Iraniene Ali Salehabadi și a ministrul adjunct al Economiei Ali Fekri, au implicat stabilirea unei baze de colaborare, susțin diplomații occidentali pentru Politico. Dacă Moscova reușește să copieze sistemul iranian, ar putea spera să atenueze impactul multora dintre sancțiunile cu care se confruntă, în special în sectorul său de petrol și gaze, care formează coloana vertebrală a economiei sale.

Un astfel de sistem i-ar oferi președintelui rus Vladimir Putin mult mai multă flexibilitate – și timp – pentru a continua să-și ducă războiul împotriva Ucrainei, menținând fluxul veniturilor din petrol. Diplomații care au emis avertismentul privind tehnicile de evaziune a sancțiunilor au remarcat în discuțiile cu jurnaliștii de la Politico, că băncile occidentale, precum Commerzbank și Deutsche Bank din Germania, precum și Citigroup din SUA, au jucat un rol în a ajuta Iranul să continue să obțină venituri din export prin tranzacții subterane.

Riscul este ca aceleași bănci occidentale – fie cu bună știință, fie fără să vrea – să fie absorbite de Rusia în același stil de comerț. Relațiile dintre Rusia și Iran, care au colaborat în Siria pentru a susține regimul lui Bashar al-Assad în războiul civil din această țară, s-au intensificat însă pe alte fronturi. De exemplu Iranul a devenit un furnizor major al dronelor „kamikaze” pe care Rusia le folosește în Ucraina. Între timp, Teheranul a cerut ajutor Kremlinului pentru a-și avansa programul nuclear, a informat CNN, citând serviciile de informații americane.

Continuarea, aici.