de Alexandru Grumaz

Spioni și trădători! Cei mai fascinanți și controversați profesioniști în domeniul informațiilor din timpul Războiului Rece au fost Kim Philby (1912-1988), un ofițer al serviciului de spionaj britanic MI6 care a transmis secrete sovieticilor, și James Jesus Angleton (1917-1987), șeful de contrainformații al CIA din 1954 până în 1974.

În „Spioni și trădători”, Michael Holzman, autorul biografiilor anterioare ale lui Angleton și a agenților dubli britanici Guy Burgess și Donald Maclean, susține că prietenia strânsă dintre „Jim și Kim” a modelat nu numai agențiile lor de spionaj, ci însuși Războiul Rece. Kim Philby s-a radicalizat la Universitatea Cambridge, a lucrat cu organizația comunistă subterană de la Viena și s-a căsătorit cu un agent austriac în 1934, înainte de a fi recrutat de serviciile secrete sovietice.

În 1940 s-a alăturat MI6. Nu este clar cum de ofițerii din intelligence-ul britanic  nu au aflat niciodată despre soția sa comunistă și până în 1944 a condus secția agenției dedicată contrainformațiilor împotriva spionajului sovietic. Philby a fost trimis la Washington în 1949 ca fiind legătura britanică cu serviciile de informații americane, un aparent preludiu al unei viitoare promovări ca șef al MI6. Din fericire a  fost rechemat și forțat să se retragă în 1951, după ce prietenii săi Burgess și Maclean au dezertat în Uniunea Sovietică. În 1955 a fost autorizată oficial de secretarul de externe Harold Macmillan ”reinventarea” sa ca jurnalist în Beirut. Philby a fugit în U.R.S.S. în 1963, de unde a îndrumat agenți ruși care se pregăteau pentru misiuni în Occident. El a scris o carte autobiografică, „My Silent War” (1968), care a avut menirea să-i tulbure pe foștii săi colegi de informații.

Continuarea, aici.