de Alexandru Grumaz

Mobilizarea este un semn de disperare din partea lui Putin. Atât de umilitoare este perspectiva unei înfrângeri, încât este hotărât să continue războiul cu orice preț. Putin nu și-a atins obiectivele ”vagi” pe care și le-a propus în februarie. El și-a transformat Federația într-un ”sultanat”!

Nici premierul indian Narendra Modi și nici Recep Tayyip Erdogan, președintele turc, un partener oportunist al lui Putin, nu l-au convins de inutilitatea războiului. Liderii țărilor din fosta Uniune Sovietică îl tratează acum pe Putin ca pe o figură periculoasă care își imaginează că este stăpânul unui imperiu inexistent. A rămâne în Rusia, în timpul mobilizării într-o armată care poartă un război „pentru scopuri iluzorii” – ca să o citez pe Alla Pugacheva, faimoasa vedetă pop de la Moscova și cea care s-a refugiat cu familia în Israel– înseamnă a sacrifica speranțe și planuri și, poate, chiar viața. Retorica patriarhul Kirill al Bisericii Ortodoxe Ruse care slăvește moartea în lupta din Ucraina afirmând că, dacă cineva moare în serviciul militar „acest sacrificiu spală toate păcatele pe care persoana le-a comis” este cu totul atipică religiei ortodoxe. Până acum, devine clar, și nu numai pentru tânăra generație, că statul lui Putin își poate impune conducerea doar prin violență.

Putin și armele nucleare tactice

Președintele Vladimir V. Putin al Rusiei are în jur de 2.000 de arme nucleare tactice, dar utilitatea lor pe câmpul de luptă ar putea să nu merite costurile ulterioare. În ciuda tuturor amenințărilor sale de a folosi arme nucleare tactice asupra țintelor ucrainene, președintele Vladimir V. Putin descoperă acum ceea ce chiar oficialii americani au concluzionat cu ani în urmă: armele nucleare ”mici” sunt greu de folosit și greu de controlat.

Aruncate dintr-un obuzier nu vor fi utile scopului ales. Ar putea fi parte a unui ultim efort al lui Putin de a opri contraofensiva ucraineană, prin amenințarea că părți din Ucraina devin nelocuibile. Țintele ar putea fi o bază militară ucraineană sau un oraș mic. Cât de multă distrugere și radiații persistente ar rezulta depinde de factori precum dimensiunea încărcăturii nucleare și clima/vânturile. Dar chiar și o mică explozie nucleară ar putea provoca mii de morți și ar putea face o bază militară sau o zonă centrală nelocuibilă ani de zile. Din octombrie 2021 simulările pe computer realizate de Pentagon, de laboratoarele nucleare americane și agențiile de informații au încercat să modeleze ce s-ar putea întâmpla și cum ar putea reacționa Statele Unite în cazul în care Rusia ar folosi armele nucleare.

Nu este o sarcină ușoară, deoarece armele tactice vin în multe dimensiuni și varietăți, majoritatea cu un procent redus din puterea distructivă a bombelor aruncate de Statele Unite asupra Hiroshima și Nagasaki în 1945. Într-un discurs înflăcărat, plin de amenințări, dat după  referendumurile de anexare a celor 4 regiuni ucrainene, Putin a spus că acele bombardamente „au creat un precedent”.

Cum au fost rezultatele simulărilor? Rezultatele acestora, a spus un oficial american familiarizat cu efortul, variază dramatic – în funcție dacă ținta lui Putin este o bază militară ucraineană îndepărtată, un oraș mic sau o explozie „demonstrativă” deasupra Mării Negre. Și totuși un mare secret înconjoară arsenalul de arme tactice al Rusiei, știind fiind faptul că acestea variază ca mărime și putere. Arma pentru care europenii se îngrijorează cel mai mult este focosul nuclear care se potrivește unei rachete Iskander-M și care ar putea ajunge în orașele din Europa de Vest mai ales că aceste rachete sunt desfășurate în Kalinigrad, undeva spre centrul Europei.

Continuarea, aici.