de Alexandru Grumaz

Acum când îmi scriu memoriile mi-a adus aminte citind notițele de la Universitatea Națională de Apărare a SUA despre o prelegere pe care am avut-o în primăvara lui 1997 cu generalul Joseph W Ralston USAF care la vremea aceea era vicepreședinte al Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore.

Generalul unul dintre cei mai apreciați militari de la Pentagon, în anii 90, a fost favorizat să devină președinte al Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore dar în urma unor dezvăluiri despre o relație extraconjugală cu un angajat civil al Agenției Centrale de Informații în anii 1980, el a rămas vicepreședinte până în mai 2000, când a fost numit Comandant Suprem Aliat în Europa pentru Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

Expunerea sa a fost despre ”Operațiunea Furtună în deșert”. Nu am să vorbesc însă despre această operațiune de eliberare a Kuweitului de sub ocupația lui Saddam, am să vorbesc despre ceea ce spunea Bill Clinton referitor la operațiunile din spatele cortinei, apropos de recenta întâlnire a șefilor spionajului de la Shangri-La. Bill Clinton, scrie în memoriile sale intitulate ”My Life” (cartea a fost publicată în 22 iunie 2004 de Knopf Publishing Group și a devenit un bestseller) că Ralston a fost folosit pentru a rezolva o situație potențial complicată cu Pakistanul, în care SUA urma să folosească spațiul aerian pakistanez pentru a lovi organizația Al-Qaeda, la o întâlnire a liderilor acesteia din Afganistan.

Continuarea, aici.