de Alexandru Grumaz

Într-un eseu recent al Foreign Affairs Rajan Menon, cercetător la Universitatea Columbia, susține că Ucraina are șansa de a remodela războiul în favoarea sa, deoarece trupele sale sunt angajate și cetățenii săi rezistenți, în timp ce armata Rusiei rămâne un semn de întrebare.

Și totuși, pe scurt, pacea poate veni numai în condițiile Ucrainei. Înghețarea conflictelor este modalitatea preferată a Rusiei de a câștiga timp, pretinzând că pune capăt războiului pe care l-a început. Un conflict înghețat nu ar aduce stabilitate și nici nu ar îmbunătăți securitatea sau condițiile economice pe termen lung. Mai degrabă, ar permite Rusiei să se regrupeze și să-și reconstruiască forțele, continuând în același timp să ducă un război hibrid și să-și exporte ideologia imperială.

De-a lungul istoriei noastre, am experimentat revanșismul, totalitarismul, ocupația, deportările și masacrele Rusiei. De mulți ani, Est europenii au avertizat împotriva acestor pericole. Istoria noastră ne-a învățat, de asemenea, că este important să ne ridicăm împotriva răului și să îi sprijinim pe cei care ripostează. De aceea, liderii din regiunea noastră au fost primii care l-au vizitat/sprijinit pe președintele Volodimir Zelenski în Kievul asediat. Acesta este, de asemenea, motivul pentru care națiunile noastre au primit milioane de refugiați și, din primele zile ale invaziei ruse, au expediat ajutor militar, economic și umanitar în Ucraina.

Suntem situați la granița de Est a Europei cu un sud geografic ambiguu reprezentat de Turcia cu cea de-a doua armată ca mărime din NATO. Scriu ceea ce aud și citesc despre Ankara, din păcate, fără prea multe rapoarte independente de coroborat. Se spune că granițele Turciei sunt destul de poroase, atât pentru Rusia, cât și pentru Ucraina. Mi s-a spus că, de la începutul războiului, intermediarii turci au fost un punct cheie de tranzit pentru tranzacțiile financiare care contravin sancțiunilor și care au ajutat Rusia să supraviețuiască sancțiunilor acestora.

Continuarea, aici.