de Alexandru Grumaz

Urmează un eveniment important pentru europeni: alegerile din Italia. Italia nu a fost niciodată, după cel de-al Doilea Război Mondial, departe de o criză politică. Alegerile stabilite pentru 25 septembrie vor fi „excepționale” chiar și după standardele italiene. Să nu uităm că după al Doilea Război Mondial Italia a avut 67 de guverne.

Europenii se confruntă cu o criză energetică și cu îngrijorarea că ratele mari ale dobânzilor ar putea declanșa o panică în legătură cu țările puternic îndatorate, cum este și Italia. Apoi, există probabila ascensiune a partidelor de dreapta anti-imigrație și în general pro-ruse din Italia.

Sfârșitul erei Draghi ridică imediat întrebări cu privire la ce urmează pentru planurile de reformă economică ale Italiei, care sunt necesare pentru a debloca cele 200 de miliarde de euro care urmează să meargă în Italia din fondul de redresare al UE de 750 de miliarde de euro. Uniunea Fraților lui Meloni din Italia și al Ligii lui Salvini față de UE înseamnă literalmente antiteza „pro-integrare”. Ambii l-au susținut în mod repetat pe liderul maghiar Orban. Deși au condamnat invazia din Ucraina, ei și aliatul lor Berlusconi l-au susținut în anii anteriori pe Putin în diferite moduri. De asemenea Frații Italiei au votat împotriva Tratatului de la Quirinale, care consolidează cooperarea dintre Franța și Italia în contextul UE. În 2018, Meloni a depus un proiect de reformă constituțională pentru a elimina supremația dreptului UE. Uniunea celor doi pune Italia de aceeași parte cu Polonia în contestarea sistemului juridic al UE. Lista de revendicări este lungă și complicată. Se apropie o furtună din sudul continentului.

Continuarea, aici.