de Alexandru Lăzescu

China și Rusia rămân în aceeași strânsă alianță și pare destul de riscant să crezi în promisiunile Partidului Comunist Chinez, care a încălcat grosolan tratatul în privința Hong Kongului.

Percepția negativă și criticile față de reuniunea de la Davos, în cadrul căreia vicepremierul chinez Liu He a anunțat dorința Beijingului de „re-globalizare”, au căpătat o tot mai mare amploare, pe măsură ce propunerile avansate în timpul discuțiilor din cadrul forumului s-au transformat într-o agendă radicală de inginerie socială, motivată de titanica luptă cu „schimbările climatice”.

„Cerul de deasupra Davosului este brăzdat de avioane private care îi aduc pe miliardarii care vin pentru a deplânge problemele create de schimbările climatice și, așa după cum am aflat de la trimisul american pentru climă, John Kerry, să «salveaze planeta»”, își începe relatarea de la fața locului cunoscutul politolog american Walter Russell Mead. „Ambuteiaje care blochează străzile, controale de securitate la fiecare hotel, petreceri non-stop și recepții în tot orașul – Forumul Economic Mondial a revenit”. În format LIVE, pentru că din cauza pandemiei ultimele ediții s-au desfășurat online. Cotidianele Daily Mail și New York Post adaugă pe listă o selecție de „call girls” care oferă „servicii esențiale” unora dintre participanții de top.

Samuel Huntington este creditat cu introducerea sintagmei oamenii Davos, pentru a descrie membrii elitei mondiale care, spunea el, „au puțin apetit pentru loialitatea națională, văd granițele ca pe niște obstacole care, din fericire, dispar și guvernele naționale ca reziduuri din trecut a căror singură funcție utilă este de a facilita operațiunile globale ale acestei elite”.

Percepția negativă la adresa reuniunilor anuale de la Davos, care era oricum în creștere de ceva vreme, a ajuns în acest an la apogeu. Probabil unele acuze sunt exagerate. Dar ecartul dintre opulența reuniunii și mesajele transmise populației din spațiul occidental, pentru că în afara acestuia mai nimeni nu le ia în serios, căreia i se cere să-și schimbe radical stilul de viață, fie pentru a „salva planeta”, fie pentru a „lupta cu pandemia”, a alimentat acuza de ipocrizie la adresa participanților.

„Realitatea este că balivernele marca Davos sunt ușor de ironizat. Nu este vorba doar de amestecul discordant, dar neîncetat, de semnalizare a «virtuții verzi» și a «consumului ostentativ»”, mai scrie Walter Russell Mead. „Și deși auzi aici mai multe discuții despre «răul inegalităților» decât oriunde în altă parte, cu excepția Birourilor de Diversitate ale universităților americane, la Davos toată lumea poartă o insignă care îi delimitează precis locul într-o ierarhie elaborată și inflexibilă”.

În ultimii ani, pentru elitele corporatiste de la Davos dușmanul nu mai este stânga tradițională, care era criticul tradițional al reuniunii. Din contra, stânga progresistă care i-a luat în bună măsură locul acesteia din urmă este un aliat în lupta împotriva „populismului de dreapta”, etichetă care se aplică aproape oricărei formațiuni conservatoare, de la Partidul Republican la partidul Giorgiei Meloni în Italia. Punctul exprimat de mulți dintre cei prezenți la Davos este că schimbările climatice riscă să provoace sfârșitul civilizației umane, motiv pentru care cei care nu împărtășesc o astfel de opinie nu sunt doar oponenți politici, ci și „exponenți ai răului” cu care sunt în război.

Continuarea, aici.