Alexandru Lăzescu: Financial Times îşi schimbă proprietarul

de Alexandru Lăzescu
Fără independență economică, independența editorială este iluzorie.
Pe 24 iulie, Nikkei, cel mai mare grup media din Japonia, a anunțat public la Tokyo că a cumpărat prestigiosul cotidian britanic Financial Times, pentru o sumă considerabilă: 1,3 miliarde de dolari. Prin această ofertă japonezii l-au bătut, pe ultima sută de metri, pe celălalt competitor, grupul german Axel Springer. FT, ajuns la venerabila vârstă de 127 de ani, este o publicație cu totul specială. Alături de Wall Street Journal sau de săptămânalul The Economist, se numără printre cele mai importante și mai influente nume din presa de afaceri la nivel mondial, cu ediții separate în America, Germania și în Asia, la Hong Kong. Comentariile și analizele publicate în ziar, nu doar pe teme economice, ci și pe cele politice, au un impact global. FT este unul dintre canalele preferate atunci când anumite instituții, precum Comisia Europeană, de pildă, doresc să transmită public pe un circuit informal mesaje pe care nu le pot spune oficial.
În acest context, schimbarea proprietarului unui cotidian atât de prestigios nu putea să nu stârnească valuri pe plan mondial. Iar preluarea sa de către o corporație japoneză a fost privită ca o surpriză. Deși Nikkei publică nu doar cel mai mare ziar de afaceri din Japonia, Nihon Keizai Shimbun, cu un tiraj de 3 milioane de exemplare, ci și indexul bursier de la Tokyo, Nikkei 225, grupul media este relativ puțin cunoscut pe plan internațional. Întotdeauna când se întâmplă astfel de lucruri, principala întrebare este aceea dacă independența editorială va fi în vreun fel afectată. La prima vedere, întrebarea pare forțată. Japonia este o țară cu o democrație consolidată, cu o industrie mass-media dezvoltată și independentă. Cu toate acestea, unii comentatori sunt mai precauți, reliefând tradițiile jurnalistice foarte diferite existente în Occident și în Japonia, unde ziariștii sunt mai rezervați în a ataca chestiuni controversate. A mai pus gaz peste foc și o remarcă a ministrului japonez al Economiei, care a declarat, comentând preluarea FT de către Nikkei, că de acum înainte vor fi relatări mai corecte asupra politicilor și inițiativelor Guvernului Abe.
Toate aceste discuții arată cât de delicată e relația presei cu mediile politice și de afaceri. Mai ales într-o perioadă în care e pus fundamental în discuție chiar modelul de afaceri tradițional din mass-media pe publicitate. În România, aceste gen de nuanțe par mai degrabă ridicole, în condițiile în care cel puțin două canale TV de știri naționale și o mulțime de ziare și televiziuni locale nu sunt nimic altceva decât un fel de măciuci mediatice în mâinile patronilor. Distorsionând pe față faptele și recurgând la atacuri suburbane ori de câte ori interesele acestora din urmă o cer. Ce mai rămâne din ideea de jurnalism e greu de spus. Însă e adevărat că, în general, independența media este sub asalt. „În vremuri mai bune pentru ziare, Financial Times ar fi fost vândut doar peste cadavrul meu“, declara Marjorie Scardino, fost președinte al grupului Pearson, care a deținut timp de 60 de ani ziarul, la aflarea veștii privind vânzarea către Nikkei. Fără independență economică, independența editorială este iluzorie. Iar deocamdată nu au fost identificate soluții economice viabile, de fond, pentru mass-media în ansamblu. Chiar dacă unele nume fanion, între care se numără și Financial Times, sunt totuși profitabile.
Însă discuția merită abordată într-un context mai general. „Modelarea“ opiniei publice a devenit un instrument important în plan geopolitic, chiar cu implicații militare, cum s-a văzut recent în Ucraina. În ciuda crizei, Moscova continuă să cheltuiască sume considerabile pe propagandă. Canalul RT (fostul Russia Today) este acum disponibil prin mai toate hotelurile și aeroporturile de pe planetă, unde, nu rareori, CNN lipsește. La fel, rețeaua online Sputnik, agențiile de știri specializate finanțate de la Kremlin sunt și ele extrem de active. Chinezii cheltuiesc încă și mai mult în această zonă. Câteva miliarde de dolari pe an. Trebuie să realizăm că modelul de jurnalism occidental, incisiv, incomod pentru autorități, bazat pe valori profesionale solide, care este o componentă esențială a ceea ce numim democrația liberală, nu este un dat pentru eternitate. Ba chiar este destul de vulnerabil în acest moment. Să ne imaginăm cum ar arată o lume în care canale media importante globale sau naționale ar fi controlate de China, de pildă. O țară în care YouTube, Facebook, Twitter, GMail sunt interzise și peste 300 de mii de cenzori „curăță“ nonstop postările celor care folosesc Internetul în interiorul țării. Un exemplu de dată recentă este alergia Beijingului față tricourile și gențile inscripționate „T.S. 1989“, pe care Taylor Swift, o solistă foarte la modă în acest moment, intenționază să le lanseze în China cu prilejul turneului de concerte pe care urmează să îl întreprindă în curând. Sunt inițialele numelui ei și anul nașterii, 1989. Însă Beijingul vede aici o trimitere la masacrul din 4 iunie 1989 din Piața Tiananmen. Atât de mari sunt sensibilitățile autorităților față de astfel de mesaje „subversive“, încât au interzis chiar și combinațiile de numere 6,4 și 89 pe postările din rețelele sociale, după cum relatează The Guardian.
revista22.ro
Ultima ora:

ObservatorNicholas S. Kass on President Trump’s Vision and the Romanian-American Partnership – Exclusive Interview on Antena3 CNN

PoliticLigia Deca, numită secretar general al Comisiei Naționale a României pentru UNESCO

EconomieNicholas S. Kass on President Trump’s Vision and the Romanian-American Partnership – Exclusive Interview on Antena3 CNN

ExternAlexandru Grumaz: Supraviețuirea Europei!

SocialAndrei Caramitru: Studiu despre analfabetismul funcțional

EvenimenteAlexandru Bogdan: A relaxed chat about the key takeaways from 2024 and hopes for 2025

EditorialDan Mircea Cipariu: Detector pentru “războinicii viteji”!

CulturaAndreea Paul: Conflictele intergeneraționale au un remediu fantastic prin teatru
Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe