Vreau să va spun o mică poveste după care vă rog să va exprimați o părere.
Mai ales în primul deceniu post-comunist s-a discutat mult si la noi despre ce înseamnă „alegerile libere”. Mai precis, obiectivul generos era: „Free and Fair Elections”. Lectori occidentali, din Europa si de peste Ocean, ne-au explicat pe îndelete conceptul și condițiile pentru a se da un astfel de verdict după derularea unui proces electoral:

1. Alegătorii trebuiau să nu fie împiedicați în nici un fel să-și exprime liber votul, pentru cine doresc iar după aceea voturile lor să fie numărate corect. Trebuiau evident evitate fraude de tipul votului multiplu, ceea ce înseamnă că alegătorii trebuiau să fie identificați corect, să se vadă dacă au drept de vot, și să nu poată vota de mai multe ori. De asemenea nu trebuiau să apară voturi cu proveniență neclară.
2. Atmosfera generală din perioada premergătoare alegerilor să nu defavorizeze pregnant anumiți candidați, adică aceștia să fie tratați relativ echilibrat si corect de către Mass Media.
   Acum să discutăm un caz ipotetic: alegeri într-un stat dintr-o țară federală (poate fi Canada, Germania, Brazilia, Statele Unite, India, etc) s-o numim T, unde pentru funcția de președinte se luptă candidatul partidului D cu candidatul partidului R, care este și președintele în funcție.
   Primul a fost și este sprijinit deschis de 93% din mass media (care au ieșit public cu declarații explicite de sprijin în acest sens). Candidatul și liderii partidului R au probleme si cu Rețelele Sociale. În timp ce peste 70 de postări pe Twitter dar și altele pe Facebook ale candidatului partidului R au fost etichetate drept „problematice” (mai ales atunci cînd își exprima temeri că procesul electoral ar putea fi viciat din cauza numărului mare de voturi prin corespondență – opinia cu care în 2010 chiar cel mai mare cotidian din T era perfect de acord citind un document bi-partizan din Congres) și multe alte etichete asemănătoare au fost aplicate și altor lideri proeminenți din R nici unul dintre liderii de vîrf din D nu a avut astfel de neplăceri). În afară de asta, mass media din T a ignorat, a plasat în derizoriu sau a minimalizat dezvăluiri privitoare la acuzații de corupție care implicau candidatul partidului D iar rețelele sociale le-au blocat cu totul. În fine, toate sondajele de opinie anunțau o victorie zdrobitoare a candidatului partidului D. Într-unul dintre statele din T avansul acestuia era de +17% așa că mulți dintre suporterii candidatului partidului R se puteau întreba ce rost ar mai avea să se prezinte la vot. În final a fost practic egalitate așa vă unii critici văd în asta o tehnică subtilă de „voter suppression”, adică o strategie de descurajare a participării la vot în favoarea unui candidat.
   Iată că vine și ziua alegerilor. După ce se numără peste 90% din voturile exprimate în persoană fie în acea zi fie în zilele precedente (pt că în tara T se poate vota anticipat) candidatul partidului R este în frunte cu circa 600 de mii de voturi. Numai că iată ce se întîmplă:
   • În statul respectiv toată administrația publică, inclusiv comisia electorală, este controlată de multă vreme de partidul D.
   • Cînd încep să se numere și voturile prin corespondență reprezentanții partidului R sunt îndepărtați cu totul din sălile în care se numără voturile sau plasați la mare distanță de operatorii care numără efectiv sau de către cei care aduc sacii cu voturi prin corespondență, deci nu pot verifica nimic. Legea din statul respectiv prevede că aceștia au dreptul să stea la o distanță care nu poate fi mai mare de circa 2 m. Drept pentru care reprezentanții partidului R se duc la un judecător care cere comisiei electorale să respecte legea. Însă comisia electorală controlată de partidul D refuză să respecte decizia judecătorească. În schimb reprezentanții partidului D nu au parte de acest tratament.
   • Între timp sosesc saci cu sute de mii de voturi. Despre circa 500 de mii dintre ele reprezentanții partidului R spun că nu știu absolut nimic. Voturile din saci au cîteva caracteristici speciale: 1. sunt în proporție covîrșitoare în favoarea candidatului partidului D (uneori aproape 100%); 2. multe dintre ele nu au bifată decît rubrica de la președinte (în dreptul candidatului D) nu si celelalte rubrici (in statul din tara T se aleg multe alte poziții din administrație); nu este neapărat o situație nemaiîntîlnită, sunt astfel de cazuri, dar ce e curios e că statistic ar trebui să existe și buletine în care si celălalt candidat ar fi bifat (de unde suspiciunea, nedovedită, că aceste buletine ar fi fost produse în grabă); 3. o altă curiozitate este că multe din aceste buletine de vot, aproape toate în favoarea candidatului D, provin din districte în care pare să fi votat peste 90% dintre alegători, uneori chiar aproape 100%, lucru curios pentru că în țara T nu s-au mai întîlnit niciodată astfel de cifre uriașe (în general prezența medie la vot a fost în cazurile fericite 50%).
   • Ei bine, miracol, după toate aceste operațiuni avansul de 600 de mii de voturi al candidatului R se topește complet și în final candidatul D cîștigă cursa cu un mic avans.
   • Candidatul R se plînge că tot ce se întîmplă acolo aduce a fraudă și ilegalități (observatorii R au fost împiedicați să supravegheze votul). Însă Mass Media nu-l ia în seamă, spune că e vorba de simple alegații fără dovezi (OBS: unii rău voitori spun că de pildă și în cazul lui Al Capone deși toată lumea stia ce face s-au găsit foarte greu dovezi din cauza corupție și a faptului că era protejat de sistem). Ba mai mult, o cunoscută ziaristă de la un cotidian important din capitala țării T, a cerut ca toți cei care pun în discuție corectitudinea alegerilor să fie aspru pedepsiți (să li se refuze pe timp nelimitat accesul la funcțiile publice, să fie dați afară din Consiliile de Administrație si din conducerea universitatilor – desi fiind simpatizanti ai partidului R sansda lor sa ajunga in astfel de pozitii este destul de mica, să fie supuși oprobiului public).
   • O ultimă observație: reprezentanții partidului D se opun categoric ca votanților să li se ceară un ID cu poză (carnet de conducere, de pildă) pentru a fi identificați;
   Si acum iată și întrebarea: NU-I AȘA CĂ ACESTE ALEGERI SUNT „FREE and FAIR”?
   PS: Orice asemănare cu desfășurarea procesului electoral din statul american Pennsylvania este absolut întîmplătoare.