Adriana
Publicat în 24 ianuarie 2018, 13:15 / 131 elite & idei

Alexandru Lăzescu: România reală și România de pe Facebook

Alexandru Lăzescu: România reală și România de pe Facebook
+ Observator

PSD va cîștiga la pas toate alegerile în absența unei opoziții – slabe si neinspirate – care se așteaptă ca strada, societatea civilă, serviciile secrete și procurorii să le ofere pe tavă guvernarea

Așadar, sîmbătă s-a ieșit din nou în stradă. Împotriva PSD-lui, considerat o adevărată “ciumă roșie” de către protestatari, dacă ne luăm după ce scria pe pancarte, împotriva corupției, împotriva modificărilor aduse legilor justiției și, mai nou, împotriva celor aduse Codului fiscal. Nu am avut chiar mulțimile de acum un an dar au fost totuși demonstrații substanțiale în București și în marile orașe ale țării. Protestele au fost energizate de decizia lui Klaus Iohannis“îngerul căzut” în opinia #rezist și a altor grupări civice, de a marșa la prima mînă pe propunerea înaintată de PSD drept candidat de prim ministru. În plus, opțiunea PDS pentru poziția de premier, o doamnă ale cărei principale calități par să fie “decența” și “caracterul neconflictual“, ca să-l cităm pe liderul partidului, a fost și ea un stimulent serios. Chiar dacă, în raport cu fostul șef al executivului, Mihai Tudose, cu siguranță cel mai slab și mai penibil prim ministru de după 1990, s-ar putea să fie un mic pas înainte.

Președintele a fost acuzat de complicitate cu Liviu Dragnea, a fost ironizat și a fost văduvit imediat de mii și mii de Like-uri pe Facebook pe care foștii săi admiratori de pe rețeaua socială și le-au retras furioși. E limpede ce și-ar fi dorit nemulțumiții din stradă și de pe Facebook: ca președintele s-o respingă pe Viorica Dăncilă (cei mai moderați) sau să scoată cu totul PSD de la guvernare (cei mai radicali). Ce e mai puțin limpede, mai ales în ceea ce privește al doilea obiectiv, este cum s-ar fi putut realiza cele două deziderate în condițiile unei aritmetici parlamentare care oferă o majoritate confortabilă coaliției PSD-ALDE. si asta fără a lua în calcul sprijinul cvasi-asigurat al minorităților și cel primit adesea de la UDMR.

Sigur, Klaus Iohannis, putea să meargă pe linia sugerată de Traian Băsescu respingînd-o pe doamna Dăncilă. Ceea ce i-ar fi oferit un plus de capital politic și ar fi consolidat mișcarea de protest extraparlamentară față de PSD. Și, desigur, asta i-ar fi păstrat intact numărul de Like-uri chiar dacă în final se ajungea inevitabil tot la un guvern PSD-ALDE. Însă el nu este Traian Băsescu (pînă la urmă nu e chiar comod să intri într-o astfel de confrunare), așa că s-a mulțumit să ia act, pragmatic, de constrîngerile impuse de actuala configurație parlamentară rezultată după ultimele alegeri și de faptul că soluția anticipatelor este o pură himeră în condițiile actualei Constituții. Nemaivorbind de faptul că datorită faptului că liberalii au venit la Cotroceni fără nici o propunere de premier o astfel de pistă a fost în mare parte blocată încă de la început. Apoi, ideea de a scoate cu totul PSD de la guvernare prin racolarea unui număr de parlamentari pesediști care să sprijine un eventual guvern de strînsură al opoziției era și aceasta le fel de nerealistă. Pentru că diferența de voturi dintre putere și opoziție este pur si simplu mult prea mare și pentru că o astfel de sciziune masivă în PSD era și este extrem de improbabilă.

Problema e că multe dintre analizele politice pe care le vedem circulate în spațiul public ignoră complet, voit, din naivitate sau ca urmare a unor poziționări radicalizate contextul politic românesc. Pentru că altfel cum să vorbești despre anticipate cînd știi foarte bine că dacă, printr-o minune, s-ar ajunge acolo ele ar fi cîștigate, din nou, detașat de aceeași coaliție PSD – ALDE. România văzută de pe Facebook e foarte diferită de cea reală, cea care contează din punct de vedere electoral. Deocamdată “cadourile sociale” oferite generos de guvernele PSD au impact. În plus, și aici e marea problemă, nu există în acest moment o opoziție politică veritabilă și lumea simte asta.

Opoziția, în special binomul PNL – USR, așteaptă ca strada, societatea civilă, serviciile secrete și procurorii să le ofere pe tavă guvernarea, oarecum după modelul cabinetului Cioloș. Numai că e greu de crezut că o astfel de situație s-ar mai putea repeta în condițiile în care alegerile parlamentare abia au avut loc cu un an înainte iar dacă, tot printr-o minune, s-ar fi ajuns totuși la o astfel de situație, ar fi fost mai degrabă un adevărat “cadou otrăvit” pentru că un astfel de guvern, indiferent din cine ar fi fost alcătuit cabinetul, ar fi clacat repede avînd puține pîrghii reale de influență în administrația centrală și locală.

Ajungem în acest moment la un element esențial care definește întreaga viață politică românească din 1990 încoace. În toată această perioadă PDRS și ulterior PSD au deținut ferm, cu variații în anumite limite, controlul asupra adminsitrației locale și centrale, de la primării și consilii județene la agenții sau regii. Adăugați la asta influența considerabilă pe care a deținut-o constant în interiorul sindicatelor și în tot felul de alte structuri asociative, de la federațiile sportive la Camerele de Comerț. Lucrurile s-au mai echilibrat oarecum, timp de cîțiva ani, prin PDL, în perioada Băsescu, dar între timp dezechilibrul a ajuns chiar mai pronunțat ca în trecut. Ultimele două rînduri de alegeri în București au dat cîștig de cauză PSD, într-un oraș unde forțele anti-PSD cîstigaseră neîntrerupt timp de două decenii alegerile locale chiar și atunci cînd au venit cu candidați la Primăria Generală din categoria Lis sau Halaicu. În plus, PSD a recuperat o serie întreagă de orașe mari din Moldova și din sud pe care le pierduse la un moment dat.

Această dominație face ca PSD să plece din start cu un enorm avantaj în alegerile locale sau generale, avantaj pe care îl și valorifică dacă ne uităm la rezultatele din ultimii ani. Mai ales în lipsa unor poziționări ideologice care să diferențieze clar taberele. În fapt, deși i se spune “ciuma roșie” PSD este în fapt conservator în plan social, întreținînd relații foarte bune cu Biserica și cultivînd un discurs naționalist moderat. În timp ce în plan economic e în general greu să identifici diferențieri clare de orientare între pesediști și liberali deși, e drept, în ultimul an am asistat la o explozie populistă fără precedent, chiar și pentru PSD.

De aceea PSD cîștigă fără probleme alegerile, cu excepția celor prezidențiale, cu scoruri mai mult sau mai puțin categorice. Mai mult, chiar și atunci cînd pierde guvernarea (s-a întîmplat în anii 2005-2006 și apoi în perioada în care Emil Boc a fost prim ministru) PSD reușește să facă viața grea oponenților politici recurgînd la pîrghiile de influență pe care le deține în structurile instituționale din stat. Ceea ce, de regulă, pregătește terenul pentru o victorie clară la următoarele alegeri. Traian Băsescu a încercat să compenseze acest dezechilibru structural apăsînd pe pedala anti-corupției, făcînd apel la sprijinul serviciilor secrete și la DNA într-un peisaj politic care era extrem de vulnerabil din acest punct  de vedere.

Însă, odată eliberat duhul din sticlă îl pui greu înapoi. Treptat lucrurile au scăpat de sub control, structurile de forță, inclusiv cele din justiție, au început să-și facă propria lor agendă. Asta nu înseamnă nicidecum că nu se intrumentează o mulțime de cercetări penale autentice sau că politicienii cercetați ar fi nevinovați. Însă dacă o astfel de abordare devine pe anumite zone selectivă (multă lume are schelete în dulap, depinde pe care le descui și pe care le lași în așteptare) se intră pe un teren extrem de periculos. Așa se face că în acest moment ne aflăm într-o situație atipică. Pe fondul unei slăbiciuni pronunțate a opoziției politice principala bătălie pentru putere nu mai este cea din registrul tradițional putere – opoziție. Se dă în principal între rețelele de influență din administrație, în general din instituțiile statului, dominate copios de către PSD și altele, oculte, din interiorul unor structuri de forță, botezate, mai mult sau mai puțin inspirat, “statul paralel”.

În acest moment PSD nu este deloc monolitic iar Liviu Dragnea este departe de a fi popular. Faptul că supraviețuiește politic și reușește să impună oameni cheie în guvern, inclusiv primul ministru, se datorează, paradoxal, în mare măsură, presiunii venite din stradă și din zona Justiției. De aceea a și pierdut categoric Mihai Tudose bătălia în PSD. Liderii PSD sunt deciși însă să păstreze, cu orice preț, unitatea de acțiune în ceea ce ei consideră a fi o “bătălie existențială” cu “statul paralel”. Presiunea din exterior nu face decît să mărească coeziunea în interior.

E o bătălie în care nu există îngeri și demoni ci doar interese de putere și de afaceri. Iată de ce atitudinea radicalizată și lipsită de nuanțe a unor voci importante din societatea civilă e păguboasă. În acest moment e nevoie și de măsuri care să limiteze derapajele, abuzurile, din justiție dar și de altele care să împiedice rețelele de influență dominate de PSD să preia controlul asupra acestei zone cheie din stat.

În aceste condiții unii se întreabă cît de utile sunt protestele de stradă și ce impact vor avea ele în final. Efectele concrete sunt însă greu de obținut dacă lucrurile nu echilibrează și la nivelul opoziției politice față de PSD. Asta dacă dorim să decidem în continuare prin vot maniera în care este guvernată țara. Problema e că România electorală reală nu se prea suprapune peste România de pe Facebook.

http://www.contributors.ro/editorial/romania-reala-%C8%99i-romania-de-pe-facebook/

Ultima ora:

ObservatorAnca Dragu: O nouă etapă restauratoare pentru democraţia americană începe azi. O nouă şansă apărută în lupta împotriva schimbărilor climatice şi pentu promovarea creşterii economice sustenabile şi incluzive

PoliticAnca Dragu: O nouă etapă restauratoare pentru democraţia americană începe azi. O nouă şansă apărută în lupta împotriva schimbărilor climatice şi pentu promovarea creşterii economice sustenabile şi incluzive

EconomieCosmin Ghiță: Nuclearelectrica primește finanțare americană nerambursabilă pentru a găsi locuri potrivite construirii de mini-reactoare

ExternCristian Bușoi: Discuții cu ministrul sloven al educației despre dosarele legislative din timpul președinței Sloveniei la Consiliul UE, care va începe la 1 iulie 2021

SocialDaniela Vișoianu: În educație e nevoie de o vacanță. Adevărată.

EvenimenteAlexandru Lazescu: Curs gratuit de jurnalism online

CulturaFlaviu George Predescu: De Ce Citim – Despre poezia lui Marin Sorescu

EditorialGeorge Butunoiu: Clasificarea şi ierarhizarea managerilor



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe