de Alexandru Lăzescu

La sfîrșitul săptămînii trecute “Financial Times” a publicat un articol cu titlul, probabil dezarmant pentru mulți, “De ce Sepp Blatter este un geniu”. Blatter, în vîrstă de 79 de ani, este președintele în exercițiu al FIFA, structura care guvernează fotbalul la nivel mondial. Iar el va fi aproape sigur reales pentru al cincilea mandat consecutiv în fruntea organizației la adunarea generală care va avea loc vineri, 29 mai, la Zurich. Unul dintre candidați, Luis Figo, un celebru fotbalist portughez, a explică motivul acestui previzbil deznodămînt atunci cînd și-a anunțat retragerea din cursă. “Acest proces electoral nu are nimic de a face cu idea de alegeri. E un plebiscit menit să-i ofere putere absolută unui singur om”.

Controversele legate de aceste alegeri și în general despre maniera în care funcționează forul suprem al celui mai popular sport de pe mapamond sunt de ceva vreme în atenția presei. Dar de fapt în articolul din Financial Times nu este vorba doar despre Sepp Blatter și FIFA ci despre o dinamică geopolitică mai largă. Autorul, Simon Kuper, dezvăluie asta chiar prin subtitlul care explică și “exercițiul de admirație” ironic în favoarea personajului cu pricina: “Șeful FIFA a înțeles mult mai devreme decît alții că avem o nouă ordine mondială în care occidentalii nu prea mai contează”. Pentru că în fapt ceea ce a contat cu adevărat atunci cînd au fost desemnați organizatorii Campionatelor Mondiale de Fotbal din 2018 și 2022, respectiv Rusia și Qatar, nu au fost nici condițiile de desfășurare (cele din Qatar sunt total improprii, competiția urmînd a fi mutată în timpul iernii din Europa!) nici forța și prestigiul federațiilor de fotbal din țările care au candidat ci doar puterea și banii.

Europenii, mai ales britanicii, au acuzat maniera în care s-a luat decizia. Suspiciunile de corupție avansate în mass media occidentale au fost întărite de declarațiile incendiare făcute în decembrie 2014 de Michael Garcia, un magistrat independent angajat de FIFA să analizeze procedurile prin care Rusiei și Qatarului le-a fost atribuită organizarea campionatele mondiale din 2018 și 2022. El a demisionat acuzînd “cultura si practicile” FIFA după ce publicarea raportului său a fost blocată. Problema este că nici Blatter nici FIFA nu dau deloc semne că s-ar sinchisi în vreun fel de astfel de critici. După cum declara cinic Richard Attias, un expert în comunicare angajat de Qatar, citat în articolul din Financial Times, “doar un microcosmos este interesat de maniera în care se iau deciziile de atribuire a organizării cupelor mondiale, unul foarte britanic”.

Într-adevăr, o mare parte din restul lumii privește în altă parte nu doar atunci cînd e vorba de corupția care domnește în interiorul FIFA ci și de alte chestiuni grave care derivă direct din aceste decizii. Precum condițiile inumane în care lucrează în Qatar la stadioanele și celelalte construcții pentru CM de fotbal din 2022 muncitorii proveniți în principal din India, Pakistan, Bangla Desh și Nepal. De ce se întîplă asta? Datorită resentimentelor față de Occident sau pentru a nu irita elitele extrem de bogate din țările din zona Golfului. Deși chiar zilele trecute autoritățile de la Kathmandu se plîngeau că nu li se permit nepalezilor aflați la muncă în Qatar să plece la funeraliile rudelor ucise în cutremurele devastatoare din țara lor. Nu pare să conteze nici scandalul recent în care membrii unei echipe de televiziune de la BBC au fost arestați timp de două zile pentru că au încercat să investigheze condițiile de muncă și cele în care trăiesc imigranții din Asia aflați în Qatar. După ce cu două săptămîni înainte fusese reținută o altă echipă de jurnaliști, din Germania, din aceleași motive.

În lumea către care ne îndreptăm cu pași repezi vor prevala în tot mai mare măsură la nivel internațional, nu doar în fotbal ci și în multe alte domenii, punctele de vedere ale Chinei, Rusiei, Arabiei Saudite sau Qatarului. Iar problema de fond nu este neapărat aceea că influența țărilor occidentale este semnificativ erodată ci că în lumea “nouă” pe care și-o doresc lideri ca Vladimir Putin sau Xi Jinping valorile occidentale vor marginalizate. Or, chiar dacă au fost destule situații în trecut în care puterile occidentale pot fi acuzate că au încălcat chiar ele valorile și principiile pe care le-au predicat au existat întotdeauna în interiorul democrațiilor liberale forțe și instrumente instituționale care au corectat derapajele. Ei bine, așa ceva nu există în afara spațiului occidental. În China autoritățile au și impus de altfel eliminarea din tematica de discuție din universități a unor subiecte precum alegeri libere, stat de drept, justiție independentă sau libertatea presei. În timpul protestelor din Hong Kong prin care se cereau alegeri libere un lider comunist de la Beijing a ținut de altfel să precizeze că principiul alegerilor libere nu intră în sfera drepturilor fundamentale ale omului ci e vorba de drepturi politice care sunt reglementate diferit de la o țară la alta. După cum, mult mai aproape de noi, Rusia a anexat Crimeea în doar cîteva săptămîni ignorînd toate reglementările și acordurile internaționale în vigoare.

“Și lui Blatter îi plac imunitatea legală, coloanele oficiale și subalternii supuși” notează Simon Kuper. E o existență mult mai simpatică pentru cei care dețin puterea decît varianta în care trebuie să explice jurnaliștilor o mulțime de lucruri neplăcute, de la decizii greșite sau gesturi nepotrivite pînă la suprinzătoare semne de prosperitate personală, să-și dea demisia în urma unor scandaluri publice sau să piardă poziții și avantaje în urma unor alegeri libere. Paradoxul momentului actual este că la edificarea lumii de tip Blatterlucrează, săpînd la temelia democrațiilor liberale, chiar forțe din interiorul acesteia. Mult prea mulți din spațiul occidental nu par să realizeze cu adevărat cum arată alternativa la modelul de societate în care trăiesc astăzi.

contributors.ro