Alexandru Lăzescu: Update. În pragul Grexit-ului?
de Alexandru Lăzescu
Update
Într-o manieră tipic bruxelleză criza grecească nu s-a rezolvat dar s-a amînat. Întruniți ieri liderii țărilor din zona euro nu au putut decît să ia act de o listă de propuneri venită în ultimul moment de la Atena fără a avea la îndemînă și o analiză tehnică privind impactul real al măsurilor propuse de către guvernul Tsipras. Care, în paranteză fie spus, a dat și cu acest prilej o nouă probă de amatorism: mai întîi a fost trimisă, eronat, o variantă de propuneri duminică noaptea urmată de o alta, cea finală, care a ajuns abia luni dimineața.
Liderii politici și oficialii implicați în gestiunea crizei s-au agățat, cu un optimism precaut, de această ultimă propunere pentru a evita un deznodămînt cu urmări potențial impredictibile. Donald Tusk, președintele Consiliului European, a vorbit despre „primele propuneri reale după mai multe săptămîni” iar Jeroen Dijsselbloem, președintele grupului miniștrilor de finanțe din zona euro, a descris propunerile drept „un pas pozitiv”. Însă dincolo de aceste luări de poziție relativ încurajatoare părerile sunt destul împărțite. Wolfgang Schauble, de pildă, susține că Atena ar trebui să introducă controlul asupra circulației capitalului pentru a limita presiunea asupra băncilor. Iar Christine Lagarde apreciază că măsurile de reformă propuse nu merg suficient de departe. Alți analiști cred că renunțarea la ajustarea pensiilor și a salariilor din sectorul public și compensarea acestora prin taxe sporite asupra mediului de afaceri are toate șansele să afecteze negativ ritmul de creștere economică.
De partea cealaltă, vicepreședintele Parlamentului, Alexis Mitropoulos, spune, din contra, că va fi dificil ca pachetul de reforme trimis debitorilor de către premier sa fie acceptate de colegii săi din Syriza. Asta înseamnă că grupul radical din Syriza i-ar putea pune probleme lui Tsipras chiar și în legătură cu o propunere despre care partenerii externi de dialog spun din start că este prea modestă. Problema premierului este aceea că se află într-o situație aproape imposibilă. Majoritatea grecilor spun că s-au săturat de austeritate dar 4 greci din 5 vor să rămînă în zona Euro și evident în UE. Iar guvernul său deși a făcut multă gălăgie și a stîrnit aprinse comentarii și în interior și în exterior a „reușit” să îngroape pînă și firava stabilizare economică pe care executivul anterior reușise să o obțină. Deocamdată din cauza zgomotului și a strigătele de luptă non-stop emise de membrii caninetului Tsipras lucrurile acestea nu se văd. Însă va veni și o vreme a scadenței.
Însă nu doar primul ministru grec are probleme acasă. Și Angela Merkel se confruntă cu critici, venite chiar din interiorul propriului ei partid. O expresie a pragului înalt de frustrare la care s-a ajuns în Germania în legătură cu criza din Grecia. La care a contribuit cu siguranță și valul nesfîrșit de insulte cu care au fost gratulați nemții în ultimele luni. Influentul cotidian conservator Frankfurter Allgemeine Zeitung îi cere dnei Merkel să nu se grăbească să accepte, fără o analiză serioasă, ultimul plan propus de guvernul Syriza pe care îl atacă extrem de dur. „Nici un guvern al unei țări în criză nu a afectat într-o asemenea măsură felul în care este văzută Europa ca acest guvern radical de la Atena. Nimeni nu a spart atîta porțelan. Au fost erodate însăși fundamentele Uniunii Europene. acceptarea acesteia de către cetățeni”.
Prin urmare o situație încă destul de confuză deși evitarea unui dezastru ce părea iminent a avut un impact pozitiv asupra piețelor financiare și detensionat oarecum atmosfera din principalele capitale europene și de la Washington. Însă tragicomedia greacă este de parte de a se fi încheiat.
Unii cred că Grecia trebuie lăsată să intre în faliment. Se consideră că șocul financiar poate fi absorbit fără mari riscuri. Însă deznodământul crizei grecești poate avea alte consecințe grave. Și pentru viitorul UE, și pentru întregul climat de securitate de pe continent.
Grexit: așa a fost botezată în presă varianta ieșirii Greciei din zona euro. Cum era de așteptat, subiectul a dominat agenda media pe plan internațional, mai ales în Europa, la acest sfârșit de săptămână. El a fost privit din diferite unghiuri: financiar, social, politic, geopolitic. Și, la fel ca în alte câteva rânduri în trecut, s-a spus și acum că este „reuniunea ultimei șanse“. La momentul în care este scris articolul, se pare că ne îndreptăm către o amânare a deciziei pentru câteva zile, până când va putea fi evaluată ultima propunere venită de la Atena. Cum aceasta a ajuns abia în noaptea de duminică spre luni (caracteristic pentru maniera în care tratează lucrurile guvernul Syriza!), liderii europeni nu au avut practic la dispoziție niciun fel de document pe care să-l discute.
Între timp, tonul pozițiilor publice a devenit neobișnuit de dur. Christine Lagarde, directorul general al FMI, declara zilele trecute că se poate ajunge la un acord doar dacă „discuți cu adulți la masa negocierilor“. De altfel, o bună parte dintre oficialii europeni etichetează Cabinetul Tsipras drept o „echipă de amatori“. În ceea ce îl privește pe Tsipras personal, el vine la Bruxelles după o vizită la Sankt Petersburg și o adevărată paradă de prietenie ruso-grecească. Acolo, premierul grec nu a scăpat prilejul de a denunța atitudinile din Uniunea Europeană: „De multă vreme, Europa consideră că este punctul nodal al ordinii economice mondiale, dar în prezent centrul de greutate se mută către Asia, Rusia și alte zone“.
Chiar și Jean-Claude Juncker, președintele CE și unul dintre cei mai activi susținători ai poziției Greciei la Bruxelles, pare frustrat și enervat. „Guvernul de la Atena acționează de parcă noi, la Comisia Europeană, suntem niște fanatici ai austerității care doresc să umilească poporul grec“, declară el într-un interviu acordat săptămânalului german Der Spiegel.„Nu îl înțeleg pe Tsipras. I-am spus că nu ținem neapărat la anumite tăieri de costuri, dacă ei sunt în măsură să ofere alternative. În plus, în loc să se plângă de Comisie, poate ar fi trebuit să le spună grecilor că i-am oferit un program de investiții de 35 de miliarde de euro, pentru perioada 2015-2020, pentru a stimula creșterea economică. Nu am auzit nimic despre asta.“
Principala problemă, care bulversează cam pe toată lumea în Europa, este de fapt atitudineaguvernului Syriza. Mulți sunt conștienți că țara nu are cum plăti imensa datorie externă și nu este exclus ca în viitor să fie luată în calcul o ștergere a unei părți din sumă. Însă vor să vadă că autoritățile de la Atena au o atitudine constructivă, sunt dispuse să-și asume reforme structurale serioase, care să permită economiei să funcționeze. Or, Alexis Tsipras și colegii săi nu numai că resping majoritatea inițiativelor pe această temă, ci se lansează în nenumărate declarații insultătoare la adresa liderilor europeni, mai ales la aceea a nemților.
E greu de înțeles ce vor de fapt grecii. Bunul simț ar trebui să-ți spună să nu-i critici și să nu-i jignești în permanență pe cei de la care vrei să ceri bani. Nu te afișezi, cu doar câteva zile înaintea unei întâlniri cruciale, într-o mare demonstrație de prietenie alături de liderul unei puteri care reprezintă în acest moment principala amenințare de securitate pentru țările din structurile din care faci și tu parte, NATO și UE. E o tactică de negocieri? Dacă e așa, atunci e una complet neinspirată. E greu de crezut că principalii lideri europeni vor ceda la un șantaj primitiv de acest tip. Este, poate, manifestarea unor convingeri ideologice anticapitaliste, așa cum stă bine unor comuniști, maoiști sau troțkiști, bine reprezentați în Syriza? Sau, poate, pentru Tsipras și colegii săi, jocul politic intern este mai important decât rezolvarea crizei? Ori la mijloc nu e nimic altceva decât o doză substanțială de amatorism și incompetență?
Ce se va întâmpla în continuare? Nu vom avea probabil un răspuns definitiv nici după acest summit european. Unii cred că Grecia trebuie lăsată să intre în faliment. Se consideră că șocul financiar poate fi absorbit fără mari riscuri. Însă deznodământul crizei grecești poate avea alte consecințe grave. Și pentru viitorul UE, și pentru întregul climat de securitate de pe continent. De aceea, Angela Merkel este totuși atât de prudentă, în ciuda faptului că este la fel de iritată de atitudinea sfidătoare a grecilor, care lasă se înțeleagă că pentru situația critică din țară sunt de vină toți, UE, nemții, FMI, băncile, mai puțin grecii înșiși. Atât cancelarul german, cât și alți observatori privesc lucrurile într-un context mai larg. Lawrence Summers, fostul secretar american al Trezoreriei, se teme că dacă Grecia intră în faliment vom avea un „stat eșuat“ în UE, în interiorul unei regiuni balcanice care are deja destule focare de explozie și este o rută importantă de tranzit pentru emigranții veniți din Africa și din Orientul Mijlociu. În timp ce Timothy Garton-Ash spune că Grecia trebuie salvată de dragul Europei. „Vor fi consecințe grave pentru întreaga Uniune Europeană și pentru locul ei în lume. Un veto al Greciei ar putea bloca, de pildă, sancțiunile la adresa Rusiei. Și chiar dacă Moscova nu este dispusă să pună la bătaie sume consistente de bani, va fi mai mult decât încântată să joace cartea solidarității între două națiuni ortodoxe.“ În timp ce China, care deja a preluat controlul asupra portului de containere din Pireu, va utiliza Grecia drept un cap de pod pentru a-și spori influența în interiorul UE.
revista22.ro
Ultima ora:
ObservatorMarius Stoian: TREI NUME PENTRU O ISTORIE ÎN CONSTRUCȚIE
PoliticMircea Geoană, despre riscul escaladării conflictului în Orientul Mijlociu: ”Există un risc autentic. Riscul de război este real”
EconomieAdrian-Cătălin Bulboacă, Bulboacă & Asociaţii: Există o mare provocare între lumea riguroasă a fondurilor de investiţii, a băncilor, şi antreprenorii care trebuie să producă bani, să asigure locuri de muncă, să plătească taxe şi impozite
ExternLuca Niculescu: România, prezentă la Conferința ministerială a OCDE dedicată științei și tehnologiei
SocialCsibi Magor: Cel mai mic task ne poate încărca în momentele în care înțelegem sensul acțiunilor noastre
EvenimenteNicoleta Munteanu, la Maratonul pentru Educație Antreprenorială
EditorialMarius Stoian: TREI NUME PENTRU O ISTORIE ÎN CONSTRUCȚIE
CulturaCristina Popescu: Romfilatelia introduce în circulație o emisiune comună realizată împreună cu Statul Israel având un subiect inedit – Hora, punte culturală între România și Israel
Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe