Acum ca ne-am lamurit ca nu ca fi razboi, ca se merge pe cale diplomatica (aka negocieri) eu revin cu intrebarea: ce va fi dupa? Pentru ca pe mine ma ingrijoreaza citeva lucruri:

1. cum vor evolua relatiile Romaniei cu Rusia? Ne-am pozitionat ca cel mai acerb adversar al ei pe acest flanc – noi si polonezii, ca sa fim drepti, dar ei sunt invitati la discutii, noi nu – si cind dialogul va fi (deja este) cuvintul de ordine noi ce facem? Ca avem dosare grele, pe care le-am inghetat ca sa ne vedem de integrarea noastra in Vest. Cum le vom dezgheta, in si sub ce conditii?
2. Cit de mult se va dezvolta nationalismul ucrainean cind totul se va fi negociat? In Ucraina sunt miscari de extrema dreapta deloc de neglijat, cum vor influenta ele politica interna si externa a Ucrainei? Ce inseamna asta pentru noi? Relatiile noastre cu Ucraina nu sunt dintre cele mai usoare.
3. Daca unul din rezultate va fi (si va fi) o prezenta mai discreta a SUA in regiune, care va fi postura noastra? Noi am ramas tara cea mai pro-americana de pe flanc, loiali fara a cere nimic in schimb. Parafrazindu-l pe Gafencu, nu se poate o politica pro-americana fara americani.
   Toate aspectele militare sunt clare si art 5 le face si mai clare. Doar ca riscam sa cistigam razboiul (care nici macar nu va fi fost), dar pierdem pacea.