Mi se pare fascinant ce se intimpla in bula mea. De cind cu Afganistanul toata lumea se cearta cu toata lumea, pe teme direct legate de subiect, sau chiar pe teme aleatorii. Au cistigat sau au pierdut SUA razboiul, e de vina Trump, Biden sau amindoi, vom reusi sau nu sa continem regimul Taliban, ce este conservatorismul, dar fundamentalismul, dar extremismul? A, si vine sau nu vine valul 4? Nimic de spus, subiectele interesante, discutiile chiar foarte aprinse, bula fierbe, impartita in 2 tabere pe orice subiect. N-ai cum sa te plictisesti si noi oricum vara nu dormim.
Si pe mine ma preocupa situatia din si din jurul Afganistanului si sunt ingrijorata ca va fi mai rau inainte sa fie bine. Dar parca si mai tare ma ingrijoreaza discursurile anti-americane din Franta si Germania (amplificate de Marea Britanie), riftul si mai adinc care se prefigureaza intre cele doua maluri ale Atlanticului, rift de-abia peticit de alegerea administratiei Biden, alunecarile nationaliste din cele doua tari preluate in campaniile electorale si apropierea ambelor de Rusia, din nou in postura de salvator al momentului. Motorul Europei functioneaza la unison, alimentat in primul rind de iminenta alegerilor. Sigur ca sunt strategii de campanie si orice analist politic stie ca ceea ce se spune in campanie nu conteaza, politicile nu vor avea neaparat (sau rar) legatura cu promisiunile. Dar toate acestea permit intrarea unor mesaje periculoase in mentalul electoral, daca nu colectiv, mesaje care vor fi si sunt exploatate de indivizi, grupari si actori statali carora riftul trans-Atlantic, apropierea de Rusia si zapaceala societala le usureaza, sau chiar le fac, agenda. Niciodata ca pina acum tendintele nationaliste si iliberale nu au fost atit de vehement fluturate si aparate in bula mea, alimentate de ceea ce se intimpla si la est si la vest. Nu pot generaliza, nu am date (inca), dar cu siguranta mesajele penetreaza dincolo de algoritmii FB.
Cum spuneam unui prieten, “e pe ventilator si noi stam si ne uitam cum se invirte”.
#ithitthefan