In drum spre o conferinta pe tema Partneriatului Estic. Da, acea politica ruginita a Uniunii Europene pentru sase tari din vecinatatea estica. Summitul Eastern Partnership se apropie si se scutura, deci, praful. Trebuie sa fac o scurta prezentare a Eastern Partnership beyond 2020. Acum, eu vad doua posibilitati: 1. ma pregatesc, fac prezentarea, vin acasa, toate’s vechi si noia’s toate, kinda. 2. scot pe masa Tratatul de la Quirinale, tratatul dintre Italia si Franta semnat acum 2-3 zile, si gata, plecam toti la o bauta. Nu doar cei de vor fi la conferinta, ci noi toti est-europenii. Tot pe modelul toate’s vechi si noua’s toate, dar cu mai mult iz istoric.

Tratatul nou dintre Franta si Italia acopera cam toate domeniile posibile de cooperare dintre cele 2 tari, inclusiv spatiul extraterestru. Din aceasta ampla colaborare lipseste vecinatatea estica, mentionata o singura data in 12 pagini de tratat, si atunci en passant. Cea sudica, mai exact Mediterana, in schimb, se detaseaza nu doar ca beneficiar, ci si ca epicentrul multor politici viitoare. Cine sa mai fie campionul vecinatatii estice, cu o Germanie preocupata de ea insasi, o Polonie in dizgratie, o Suedie care nu mai joaca intr-o liga superioara (campionii Parteneriatului Estic de acum 10 ani)? Tocmai acum cind Putin bate toba mare.

Unde bem, deci?