Începând de săptămâna aceasta, am lansat o nouă rubrică a newsletter-ului #antifake – ”Fact-checking-ul săptămânii”. Nu uitați, ne puteți semnala conținuturile false, înșelătoare, imprecise pe care le-ați dori clarificate în spațiul public. În măsura posibilităților, echipa noastră va încerca demontarea lor, cu răbdare, documentare și atenție pentru nuanțe.

–

Încă de la debutul său, în noiembrie 2020, „documentarul” francez Hold-up, retour sur un chaos a adunat zeci de mii de vizualizări în mediul online, inclusiv din România, și a devenit rapid o platformă de amplificare a curentului negaționist cu privire la pandemia de COVID-19. Documentarul relansează teme conspiraționiste care au circulat la nivel transnațional prin intermediul unor documentare asemănătoare pe întreaga perioadă a pandemiei (1,2,3), narațiunea dominantă fiind aceea referitoare la „complotul și fabricarea pandemiei de către elitele corupte care și-ar propune să inițieze Marea Resetare și să instaureze un guvern mondial”.

Iată câteva dintre afirmațiile înșelătoare, imprecise sau inexacte regăsite în film.

• Filmul tratează zeci de subiecte de natură conspiraționistă despre pandemie. Printre numeroasele informații înșelătoare vehiculate în film despre testele RT-PCR sau  purtarea măștii de protecție, un loc aparte este ocupat de cele referitoare la „pandemia falsă”, întreținută și amplificată, în mod „artificial”, de autoritățile care exagerează gravitatea virusului, numărul de infectări și de decese. Studiile științifice și datele oficiale la nivel global arată că SARS-CoV-2 este un virus cu transmisibilitate crescută (4,5,6), ce are potențialul de a infecta un număr foarte mare de persoane și, implicit, de a cauza decese sau de a avea efecte negative de durată asupra sănătății persoanei, mai ales în cazul persoanelor cu vârstă înaintată sau al celor care prezintă condiții medicale preexistente. În plus, un număr tot mai mare de studii științifice demonstrează că infecția cu SARS-CoV-2 poate conduce la sechele pe termen lung, precum:  leziuni pulmonare, afecțiuni cardiace, afecțiuni neurologice, tulburări de coagulare, afectarea sistemică a țesuturilor (7,8).
• De asemenea, în cadrul documentarului este intens promovat „modelul suedez” de gestionare a pandemiei, fără impunerea unor măsuri de izolare sau restricții obligatorii. Filmul nu prezintă detalii despre strategia Suediei, cu atât mai puțin despre rezultatele acesteia în comparație cu alte țări. Numeroase analize au arătat că modelul suedez nu a dat rezultate, populația nu a dezvoltat „imunitatea de turmă”, a fost înregistrată o rată înaltă a mortalității, iar autoritățile suedeze au recurs, și ele, la aplicarea restricțiilor de limitare a pandemiei.
• O altă secvență a filmului prezintă hidroxiclorochina drept un tratament eficient împotriva infecției cu virusul SARS-CoV-2. Datele din film arată că acest tratament nu ar fi folosit din cauza unui complot între guvernele naționale și marile companii farmaceutice care vor să obțină câștiguri pe baza unor medicamente mai scumpe. În cadrul  documentarului sunt evocate și studiile desfășurate de profesorul Didier Raoult, dar care sunt puse sub semnul întrebării de către comunitatea științifică în urma unor serioase limitări metodologice (de exemplu, studiile nu sunt randomizate, pacienții nu sunt monitorizați în același context instituțional, pentru a putea face comparații, nu este monitorizat același grup de control pe toată durata studiului, sau nu este prevăzut deloc un grup de control). Puteți citi pe larg despre problemele asociate studiilor prof. Raoult aici. Precizăm că, la începutul pandemiei de coronavirus, hidroxiclorochina a făcut parte din schema de tratament anti-COVID-19, însă, în urma studiilor clinice, s-a constatat că medicamentul nu prezintă eficacitate semnificativă și poate determina apariția unor efecte adverse în rândul pacienților (9, 10) . Există studii valide care arată că hidroxiclorochina nu are efecte pozitive semnificative pentru pacienții diagnosticați cu COVID-19. Aceste cercetări (studiul Recovery și studiul Solidarity) pot fi consultate în The New England Journal of Medicine, o revistă științifică de cea mai bună reputație la nivel internațional. Reprezentanți ai comunității științifice din întreaga lume au evaluat și validat dovezile prezentate în aceste studii.
• În concluzie, documentarul Hold-Up, retour sur un chaos reunește numeroase teme și narațiuni conspiraționiste despre pandemia de COVID-19, majoritatea regăsite și în alte filme, articole sau documentare de același tip (precum „Plandemic”). Filmul prezintă un amestec de informații înșelătoare, imprecise sau inexacte, tehnici de influențare, declarații și interviuri, amestecate cu unele date reale sau verificabile pentru a crea iluzia de veridicitate. Datele prezentate încearcă proiectarea unei realități alternative în care sunt discreditate atât instituțiile politice, autoritățile sanitare și doctorii care au gestionat criza sanitară, cât și studiile științifice cu privire la pandemie. În contextul complexității pandemiei de COVID-19, al incertitudinii și al valului de informații de orice fel promovate în spațiul online, asemenea documentare de natură conspiraționistă au potențialul de a spori incertitudinea, de a afecta încrederea publică, de a contribui la starea de fragilitate emoțională la nivelul opiniei publice.    

www.antifake.ro