de Alina Inayeh

Declaraţiile şefului statului major român referitoare la starea armatei au produs reacţii din cele mai diverse  şi, implicit, confuzie la nivelul populaţiei. Declaraţiile nu sunt cu nimic surprinzătoare, nu doar apărarea României ci şi a ȋntregii Europe a fost, de la al doilea război mondial ȋncoace, dependentă de intervenţia şi, ȋn consecinţă, prezenţa militară a SUA. Războiul din Ucraina a forţat europenii să ȋnţeleagă limitele şi lipsurile industriei europene de apărare, iar posibilitatea unei răciri a relaţiei cu SUA ca urmare a ȋntoarcerii lui Donald Trump la Casa Albă ne-a forţat să evaluăm cinstit capacitatea autonomă de apărare a Europei. Prelungirea neasteptată a războiului din Ucraina, deja ȋn al treilea an, ȋncrâncenarea Rusiei (deloc surprinzătoare pentru cunoscătorii de istorie) şi sporirea capacităţii sale militare prin trecerea la o economie de război au schimbat fundamental ecuaţia de securitate europeană şi impun ȋntărirea capacităţii sale de apărare. De aici şi ȋn acest scop declaraţiile ministrului german al apărării, ale ministrului britanic, ale oficialilor NATO, care nu prevestesc războiul ci doar nu exclud posibilitatea acestuia. Un posibil scenariu pentru care europenii nu sunt, ȋncă, pregatiţi şi e bine că ne dăm seama.

Continuarea, aici.