de Marco Badea

În anii 1990, internetul era privit drept un „mare nivelator”. Argumentul a fost că internetul ar ajuta la oferirea de oportunități pentru cei subreprezentați și defavorizați. Cum? Păi dispozitivele digitale ne oferă acces egal la informații, iar ofertele digitale ne generează, în mod egal, calitatea de consumatori. Internetul a fost un deschizător de drumuri în carieră pentru mulți dintre cei care nu au avut acces la facilitățile educaționale potrivite. Cu toate acestea, experții indică faptul că digitalul poate construi noi ziduri și poate diviza angajații, clienții și cetățenii.

Marea provocare a următorilor ani este interconectarea digitalului (care se referă la biți) cu ideea de diversitate și incluziune (care se referă la oameni).

În țările din Vest, în special în SUA, conceptul acesta de „diversitate digitală” este gândit ca o inițiativă prin care profesorii și cei care predau să includă mai multe aspecte de diversitate și multiculturalism în școală, spune într-un interviu pentru Republica, Ana-Maria Stancu, CEO Bucharest Robots și fondatoare RoboHub.

Continuarea, aici.