Hidra recesiunii economice bântuie pământurile elene de 5 ani încheiaţi, fără ca vreun Perseu salvator să reuşească până acum să îi reteze capetele. Lupta se poartă încet, cu sacrificii uriaşe, pe care grecului de rând îi este greu să le suporte. Din păcate, nu este o tragedie pusă în scenă, ci una care are loc în viaţa de zi cu zi. De 5 ani de zile, Grecia este îngropată într-o recesiune cumplită, din care nu a găsit calea de ieşire. Anul 2013 este al şaselea an de recesiune, în condiţiile în care deja peste un sfert din populaţie este şomeră, sufocată de un munte de datorii şi cu povara unui deficit bugetar mult prea mare. Estimările pentru noul an indică o contracţie a economiei elene cu 4,5%, creşterea datoriei publice la 189% din PIB şi un şomaj de peste 25%.

Supravieţuirea Greciei vine doar din împrumuturile acordate de statele din zona euro şi de Fondul Monetar Internaţional. Iar ajutorul continuă să fie acordat dintr-un raţionament foarte simplu: zona euro este ca un lanţ cu 17 zale – dacă o za se rupe, întregul lanţ este distrus. Uniunea Europeană şi Fondul Monetar Internaţional au aruncat de două ori colacul de salvare Greciei. Prima dată în mai 2010, cu un împrumut de 110 miliarde euro, iar a doua oară în februarie 2012, cu un împrumut de 130 miliarde euro.

Dar solidaritatea nu este un drum cu sens unic. Guvernul elen a amânat în repetate rânduri implementarea măsurilor de austeritate ce aveau să aducă în Grecia eficienţa din ţările europene, precum reducerea numărului de angajaţi în sectorul public sau tăierea unor sporuri nejustificate. Însă în momentul de faţă acest lucru nu mai este posibil. Constrânsă de condiţiile impuse de Troica creditorilor internaţionali – Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană, Fondul Monetar Internaţional – Grecia trebuie să recurgă la noi măsuri de austeritate, de această dată mai convingătoare şi mai eficiente.

Grecia – austeritate în valoare de 13,5 miliarde euro în următorii doi ani

Măsurile cuprinse în pachetul de austeritate ce vizează următorii doi ani sunt usturătoare pentru greci: îi aşteaptă tăieri de pensii de la 5% până la 15%, o nouă creştere a vârstei de pensionare de la 65 la 67 ani, după ce numai anul anterior a fost majorată de la 61 la 65 ani, reducerea numărului de angajaţi din sectorul public cu nu mai puţin de 10.000 persoane, reducerea cu o treime a unor salarii din sectorul public (inclusiv ale judecătorilor) concomitent cu eliminarea tuturor bonusurilor, reducerea cu 35% a salariilor din companiile de stat. În acelaşi timp, preavizul de concediere este redus, numărul de salarii compensatorii pe care îl pot primi salariaţii cu vechime mai mare de 16 ani este limitat, iar angajatorii au dreptul să ceară angajaţilor să lucreze mai multe ore pe zi.

Toate aceste măsuri sunt adiţionale celor stabilite cu creditorii internaţionali în luna februarie 2012, când FMI a cerut scăderea datoriei publice la 120% din PIB până în anul 2020. Pentru atingerea acestei ţinte, guvernul elen şi-a asumat câteva măsuri de austeritate drastice, precum:

• Reducerea cheltuielilor de funcţionare ale guvernului cu 200 milioane euro;

• Reducerea salariilor din sectorul public cu 15%;

• Reducerea pensiilor suplimentare cu valori cuprinse între 10% şi 20%;

• Neacordarea de alocaţii familiilor cu venituri anuale de peste 45.000 euro, decât dacă au mai mult de 5 copii;

• Reducerea investiţiilor publice interne cu 400 milioane euro;

• Introducerea unei reguli de angajare în companiile de stat: un angajat la 10 plecaţi;

• Reducerea salariilor politicienilor la nivel local cu 10%;

• Reducerea salariului minim cu 22%;

• Eliminarea scutirii de la plata taxelor pentru numeroase categorii sociale;

• Creşterea taxelor pe iahturi, maşini, piscine şi proprietăţi;

• Privatizarea parţială sau completă a numeroase companii de stat (în valoare de 10 miliarde euro);

• Reducerea cheltuielilor cu sănătatea cu peste 1 miliard euro;

• Tăierea cheltuielilor cu apărarea cu 300 milioane euro;

• Reducerea numărului de angajaţi din sectorul public cu 150.000.

Economiştii nu dau Greciei nicio şansă de ieşire din recesiune până în anul 2015. Guvernul elen face acum ceea ce guvernul român a făcut în urmă cu doi ani: restabileşte ordinea macroeconomică. În oglinda elenă ne-am fi privit şi noi astăzi dacă nu am fi implementat măsurile de austeritate din ultimii ani. Dacă România ar fi întârziat aceste măsuri, guvernul Ponta nu ar mai fi avut ce guverna acum, nu ar mai fi avut cum să dea înapoi salarii, ci ar fi trebuit să taie de peste tot, aşa cum se întâmplă în Grecia.

Situaţia Greciei de astăzi este un nou apel la responsabilitate: să nu lăsăm moştenire copiilor noştri problemele. Să luăm decizii privind în viitor. Să avem curajul să luptăm pentru o Românie cu un standard de viaţă european construit cinstit prin muncă, eficienţă, productivitate şi valorificarea talentului, nu prin umflarea sacului cu împrumuturi şi datorii. Românii aşteaptă ca cei pe care i-au ales să acţioneze. Românii ne aşteaptă să acţionăm.