Ca să poți menține sau crește standardul de viață în condiții de creșteri accelerate de prețuri la resurse avem nevoie de investiții în salturi tehnologice, digitale, ecologice, educaționale, administrative, chiar și politice. Dacă nu facem asta, dacă nu modernizăm/restructurăm economia și aparatul public, dar ne rezumăm la intervenții tranzitorii, precum plafonările de prețuri, vouchere etc., atunci risipim resurse și temporizăm artificial absorbția prețurilor în economie, iar costurile adaptării la noile realități devin mai mari. Intervențiile ar trebui să fie punctuale, printr-o politică de securitate socială adecvată, ea însăși fundamental modernizată, revizuită și digitalizată. Aparatul birocrat chiar nu mai poate rămâne atât de populat și de slab profesionalizat, de politizat și de costisitor.
Actualele creșteri de prețuri sunt pe termen lung, NU pe termen scurt cum cred unii, din pricina excesului de bani din economia mondială în urma politicilor monetare de relaxare cantitativă. Niciun alt motiv nu explică dublarea prețurilor la facturile de energie sau la alte resurse, creșteri pornite înainte de războiul dement și inuman din Ucraina. Ruptura în sistemul de prețuri adusă de dublarea prețurilor la energie ar trebui gestionată mai repede pentru a indexa salariile și a trece la economia verde, la energia regenerabilă. Altfel, sărăcim populația pe termen lung, dar o momim cu mici ajutoare pe termen scurt.
Acestea sunt lecțiile importante ale economiei de la începutul anilor ’90-’92, când s-a luat decizia tranziției graduale, cu costuri mult mai mari pe termen lung, față de reacțiile mai rapide ale vecinilor. Acestea sunt lecțiile transmise de șocurile petroliere din anii ’72-’73, respectiv ’78, când Ceaușescu a încercat izolarea economiei noastre de șocurile prețurilor, în timp ce economiile din vest s-au îndreptat masiv spre economisirea energiei și spre servicii în restructurarea comportamentelor de consum și a economiei. În clipa în care realizezi acest lucru, e mai bine să grăbești alinierea prețurilor relative, inclusiv salariile, pentru a nu frâna modernizarea economiei, a instituțiilor și creșterea calității vieții. Tehnologiile actuale permit arderea etapelor de recuperare, adaptare și modernizare, doar voință să fie și înțelegere că trebuie creat spațiul investițional bugetar adecvat.
Dar noi încă suntem la etapa de ABCdar economic, în care trebuie să înțelegem că modernizarea începe cu plata la timp a decontărilor de TVA sau a contribuțiilor de asigurări de sănătate către mediul privat, deja atât de greu încercat de creșterile de prețuri la resurse, și de conștientizare că politicile tranzitorii sau reglajele deficitelor prin amânarea rambursărilor către companii sunt contraproductive în noile condiții economice mondiale.
Noua realitate economică este incompatibilă cu risipa birocrată, cu slaba colectare a taxelor, cu controlul absurd în locul prevenției, transparenței și controlului constructiv prin digitalizare, cu îndatorare de 12 miliarde euro anual doar pentru finanțarea deficitului bugetar, iar sistemul capitalist nu poate funcționa fără un sistem de securitate socială bine pus la punct,
Despre aceste chestiuni am discutat aseară la interviul acordat Radio România Actualități, în cadrul emisiunii Agenda Globală.