Recent am participat la un eveniment intitulat Şanse egale pentru cariere de succes.  O conferinţă regională pentru lansarea „campaniei de promovare a  poveştilor de succes ale femeilor aflate în funcţii de conducere“. S-a  lansat şi cartea cu acelaşi nume, un titlu absolut normal pentru anul în  care trăim, iar participarea la eveniment a fost numeroasă şi  remarcabilă.

Cartea cuprinde 32 de interviuri cu femei de succes, din tot felul de  domenii, de la sport şi cultură, la politică şi afaceri. S-au ţinut  câteva discursuri admirabile. L-aş menţiona pe cel al Andreei Paul, pe  cel al Adrianei Săftoiu, al exploratoarei Uca Marinescu sau al  Margaretei Matache, până de curând directorul fundaţiei Romani CRISS.  S-a vorbit despre reuşita în viaţă a multor femei, despre tăria lor de  caracter şi, evident, despre succesul la nivel particular, cu exemple,  dar şi succesul generic, la nivel filozofic. „Succesul ţine de  priorităţile fiecăruia şi ştii că îl ai atunci când faţa îţi zâmbeşte“, a  spus Adriana Săftoiu. „Succesul înseamnă să poţi alege“, a spus Aida  Catană, specialist în fonduri europene. „Noi, femeile, suntem mai  puternice“ a spus Uca Marinescu, o femeie care a uimit cu forţa şi  determinarea ei mulţi bărbaţi pe parcursul expediţiilor la Polul Nord şi  Himalaya. Andreea Paul a spus că „succesul este neutru din punct de  vedere al genului“ şi că „nu se poate copia“, parafrazându-o pe Coco  Chanel. Însă nu au fost o întâlnire doar cu intervenţii elogioase, ci  s-a vorbit şi despre problemele femeilor. Discuţia a fost iniţiată tot  de Andreea Paul, care s-a plâns că a fost discriminată şi jignită de mai  multe ori de când este politician, pe criterii strict misogine. În  plus, Andreea Paul a mărturisit pe parcursul unui discurs impecabil că  şi-ar dori o prezenţă mai mare a  femeilor în clasa politică a României  şi s-a arătat încrezătoare că pe viitor aşa se va întâmpla. Câteva  exemple de discriminare a dat şi Laura Codruţa Kovesi, procurorul  general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  şi, per ansamblu, participantele au convenit într-o oarecare măsură că  există discriminare în politică şi în alte medii dominate de bărbaţi.  Excepţie, poate, face mediul de afaceri, unde majoritatea doamnelor au  spus că nu s-au simţit discriminate în cariera lor şi nu văd apartenenţa  la genul feminin ca pe o piedică. Şi poate că nici nu e, în multe  dintre cazuri, dar în altele este şi poate fi dureroasă. În România  există discriminare de gen, de rasă şi de preferinţe sexuale şi, să  recunoaştem, şi de opţiune sau apartenenţă religioasă. Oricât de tare  ne-ar plăcea să ne declarăm deschişi şi liberali, de fapt lucrurile nu  stau chiar aşa. Un marş al comunităţii gay sigur scandalizează pe  cineva. O discuţie despre credinţă şi mai ales despre opţiunile noastre  personale se face numai în cercuri restrânse. Motivele discriminării  sunt multe. Poate că e vorba de teamă, de exclusivism sau poate că în  anumite cazuri ne este mai comod aşa. Poate că aşa am fost educaţi şi ne  e greu să luptăm cu preconcepţiile. Cert este că discriminarea există  şi poate funcţiona ca o barieră. Deşi lucrurile se mai schimbă, iar  globalizarea nu se face doar la nivel economic, ci şi cultural, în mod  sigur mai e mult de lucru.

Articol publicat pe www.andreeavass.ro