de Andreea Roșca

Dacă prietenii voștri par ceva mai ocupați în ultimul timp, nu vă necăjiți când refuză o invitație la bere… Sau ceai. Mai bine le-ați ura succes: ar putea fi printre cei 700.000 de oameni care se pregătesc să devină antreprenori.
În ultimul an, România s-a dovedit a fi țara cu cea mai intensă activitate antreprenorială din Europa Unită, potrivit Global Entrepreneurship Monitor (GEM). 11,3% din populația adultă (18-64 de ani), adică aproximativ 1,5 milioane de oameni, se află în etapa de pregătire pentru lansare sau în primii trei ani ai unui nou business.
Sigura țară la fel de efervescentă din Uniunea Europeană este Lituania.
GEM măsoară anual percepția și intențiile legate de antreprenoriat în 73 de țări, iar România obține în acest raport cel mai bun scor de la includerea în cercetare, în 2007.

________________________________________________________________________

E DE BINE SAU NU CU CODUL FISCAL? De ce a stârnit nemulțumirea unor antreprenori și oameni din business.
Faptele. Parlamentul a aprobat, joia trecută, noua formă a Codului Fiscal. Forma inițială a fost întoarsă de către președintele Klaus Iohannis la Parlament la finalul lunii iunie, din cauză că Guvernul și Parlamentul se dovediseră prea “mână largă” cu scăderile de fiscalitate. Codul, ce va fi probabil promulgat imediat, păstrează doar scăderea de TVA, de la 24% la 20%, ca decizie majoră cu aplicare de la 1 ianuarie 2016. Restul măsurilor – scăderea impozitului pe dividente și a taxării muncii, eliminarea supraimpozitării construcțiilor speciale și combustibilului – sunt amânate pentru 2017.
În felul acesta, deficitul bugetului va sta, să sperăm, în limita sigură de 2% anul viitor.Ce altceva ar trebui să știm? Sunt o seamă de modificări în varianta ultimă, care s-ar putea dovedi vești proaste pentru o grămadă de lume. Gabriel Biriș le analizează pe cele legate de taxarea muncii: asigurări sociale pentru toate veniturile independente (indiferent de existența unei cărți de muncă în paralel), contribuții la asigurările de sănătate pentru dividende, plafoane prea ridicate pentru a avea un efect practic în viața reală.
Gândul observă că există o mare probabilitate ca impozitele pe clădiri și terenuri să crească până la dublu. Iar cele pentru sediile sociale până la de zece ori.

De ce sunt oamenii de afaceri nemulțumiți? Până la urmă, când TVA a crescut la 24%, în 2010, tot ei au fost cei care au susținut că e cea mai proastă decizie economică posibilă. Ce e în neregulă cu scăderea TVA la 20%?
Din Cod au dispărut toate măsurile legate de investiții și încurajarea muncii. A rămas, astfel, doar scăderea TVA care, teoretic, va duce la o creștere a consumului. Care crește deja mai repede decât economia. Doar că, așa cum spune Radu Crăciun, analist șef al BCR, atâta timp cât oferta nu ține pasul cu cererea, economia nu are cum să răspundă la acest stimul în plus. În cuvintele guvernatorului BNR Mugur Isărescu, în absența investițiilor, “dopăm economia”.
Investițiile publice sunt la minimul ultimilor zece ani. Guvernul a lăsat investițiile în grija companiilor private. Dar Codul, în varianta lui de azi, are grijă, populist, doar de banii cetățenilor. Care vor vota în alegerile de anul viitor.

“Spune-mi că va fi bine”. Premierul Victor Ponta își pune nădejdea în surprizele legate de încasări mai bune la buget. Dacă avem noroc și intră mai mulți bani în sertarele de la Finanțe, ar putea fi loc de și de restul relaxări: muncă, investiții. O ordonanță de urgență ar putea rezolva problema. Cine spune că în România lucrurile sunt impredictibile?
____________________________________________________________________

10.000 DE EURO PENTRU STARTUP. În câteva zile începe noul program SRL-D
Din 10 septembrie, Ministerul pentru IMM activează pagina oficială a Programului pentru stimularea înființării și dezvoltării de microîntreprinderi de către întreprinzătorii tineri. În ciuda numelui imposibil, programul e simplu: bugetul contribuie cu maximum 10.000 de euro la înființarea de companii noi, cu condiția ca fondatorii să contribuie cu o sumă egală cu cea cerută de la program și să nu fi fondat vreo altă companie până atunci. Nici să nu fi fost acționari în vreuna.
Destinația banilor publici este mai ales pentru investiții, iar în bugetul total încap cam 430 de SRL-D (D-ul vine de la Debutant, dacă vă întrebați, cumva).

Documentele oficiale sunt destul de stufoase, așa că, dacă aveți idei bune, acum e momentul.
_______________________________________________________________________

CLUJENII ÎȘI ÎMPART MAȘINILE. S-a născut primul serviciu de carsharing.
GetPony nici nu s-a lansat încă și are deja în jur de 300 de clienți. Afacerea, lansată de doi oameni de marketing – Demis Ghindeanu și Iulian Pădurariu – împreună cu câțiva investitori, e de fapt o comunitate de membri care primesc dreptul de a folosi o flotă comună de mașini. Compania investește în flotă și în aplicația cu ajutorul căreia membrii pot identifica unde anume se află o mașină disponibilă în oraș. În cazul GetPony, investiția de început e de 100.000 de euro.
Cei doi antreprenori au ales Clujul și nu Bucureștiul pentru lansarea conceptului în România este că “e un oraș un pic mai deschis la nou”.
Frumuseștea poveștii este că, atunci când nu-ți mai folosești propria mașină pentru a te plimba de colo-colo, nu mai ai problema parcărilor, dar ai mult mai multă flexibilitate decât dacă ai folosi taxiul. Și ar putea fi chiar mai ieftin.
În plus, are tot sensul din lume când vine vorba despre aglomerația îngrozitoare și poluarea din orașele mari.
Conceptul de carsharing este deja popular în Europa și în America (unde are mai mult de 1,5 milioane de utilizatori) și promite să crească.
________________________________________________________________________
+ SUBIECTE DE CONVERSAȚIE

________________________________________________________________________
CUM AM AJUNS AICI? Criza refugiaților dezbină Europa.
În timp ce 10.000 de oameni au ajuns în Germania după un drum de trei zile, alungați fiind, practic, din Ungaria, cel mai mare val de refugiați cu care se confruntă Europa a trasat deja o graniță între Est și Vest.
Germania și Franța vor reguli clare ale Uniunii, care să împartă între state responsabilitatea, Ungaria, Cehia, Polonia și Slovacia au replicat că stilul multicultural vest-european aduce numai belele și că nu au de gând să urmeze modelul. Vicktor Orban, premierul Ungariei, este vocea-lider a acestei opoziții, cu un discurs naționalist care folosește din plin slabiciunile Europei pentru a câștiga capital politic intern. “E vina Germaniei” e mesajul cheie.
E de așteptat ca Președintele UE, Jean Claude Juncker, să facă miercuri public un plan prin care să oblige Țările Baltice și cele din Europa Centrală să accepte 30.000 de refugiați. Grecia, în special, nu mai poate face față valurilor de oameni care ajung zilnic aici: insula Lesbos, cea mai afectată, se transformă într-o oală sub presiune.
România ar putea primi aproape 7.000 de oameni, conform unor surse neconfirmate, deși are capacitate pentru doar 1.500. În lipsa unor clarificări oficiale, fostul președinte Traian Băsescu a găsit teren pentru un discurs naționalist. “România nu ar trebui să primească refugiați”, în parte și pentru că ar crește riscul unui atentat terorist. Un argument perfect pentru a ignora un dezastru umanitar.UN PIC DE BACKGROUND
Ce se întâmplă în Siria? În aprilie 2011, țara s-a “contaminat” cu microbul Primăverii Arabe: protestele de stradă au început în Deraa, un oraș din sudul țării, după ce câțiva tineri care scriseseră sloganuri revoluționare pe peretele unei școli au fost arestați și torturați. Un an mai târziu, Siria era în plin război civil între brigăzile de rebeli și armata președintelui Bashar al-Asaad.
America a fost pe punctul de a-și trimite militarii în Siria în 2013, după ce câteva sute de oameni au fost uciși cu gaz paralizant de către guvern. Haosul creat de războiul civil a permis Statului Islamic (IS sau ISIS) – grupul extremist născut din cenușa Al Quaeda – să controleze o parte importantă din Siria. În septembrie 2014, o coaliție condusă de SUA a bombardat regiunea, în încercarea de a distruge ISIS. Încercarea a eșuat.
În patru ani, peste 200.000 de oameni au murit și jumătate din populația Siriei – 23 de milioane de oameni – e refugiată: 7,6 milioane în interiorul țării și alte peste patru milioane în afara ei.
Războiul din Siria este cel mai mare dezastru umanitar din ultimele decenii.

De ce acum? Europa nu e nici pe departe cea mai afectată zonă. Turcia a primit aproape 2 milioane de sirieni, iar Libanul 1,2 milioane – aici, unul din cinci oameni e un refugiat sirian. Iordania, Irakul și Egiptul sunt și ele țări cu un mare număr de refugiați.
Națiunile Unite termină în curând fondurile destinate taberelor de refugiați din aceste țări, iar condițiile de viață sunt in ce în ce mai rele, ceea ce-I determină să părăsească taberele și să caute condiții mai bune în Europa. UNCHR are nevoie de o sumă dublă față de ceea ce a primit în urma apelurilor către țările bogate.
În plus, războiul din Siria e departe de a se apropia de un final.

Unde a greșit Europa? Până în toamna anului trecut, Uniunea Europeană a gestionat fluxul de migrație din Mediterana prin programul Mare Nostrum (care, de altfel, a salvat 140.000 de oameni). În octombrie 2014, programul a încetat, iar punctul central s-a mutat de la operațiuni de salvare, la măsuri de protecție a frontierelor, prin programul Triton. Rezultatele au fost descurajatoare: numărul de oameni care traversau Mediterana a rămas același (în jur de 20.000 pe lună), dar numărul victimelor a explodat, de la 17, la 900. Măsurile de forță n-au dus la o scădere a migrației, ci doar la o creștere a numărului de morți.
Statele Uniunii Europene sunt astăzi divizate în legătură cu felul în care trebuie tratată această criză. Cotele de refugiați pe care să îi primească fiecare țară reprezintă doar unul dintre subiectele dificile. Țările din Europa Centrală și de Est doresc, în general, ca statele bogate din vest să își asume întreaga problemă.
Scandalul politic îngroapă un adevăr simplu: numărul TOTAL de imigranți fără documente din Europa nu înseamnă nici măcar în procent în raport cu întreaga populație, în timp ce numărul celor de ce vor ajunge în 2015 reprezintă mai puțin de 0,07%.
Eșecum Uniunii e legat mai les de faptul că procesarea cererilor de azi, chiar și în statele Schengen, e o procedură a fiecărei țări în parte, nu politică europeană comună. Dintr-un total de peste 500.000 de cereri, țările UE au aprobat anul trecut 184.000. Surprinzător, Suedia a aprobat cele mai multe cereri în rport cu populația țării, 7,8 pentru 1.000 de locuitori.

Cine sunt acești oameni? Sirienii s-ar putea să reprezinte majoritatea refugiaților cu care Europa se confruntă. Dar nu sunt nici pe departe singurii. Din cei 350.000 de oameni numărați de Organizația Internațională pentru Migrație, 38% sunt sirieni. Restul, vin din alte zone de conflict sau nesigure economic și politic, precum Afganistan, Eritrea sau Kosovo.
Rutele pe care intră în Europa sunt concentrate în Spania, Grecia și Italia, cu Grecia ca poartă principală de intrare dinspre Turcia.
Parte dintre ei ajung în Europa după un drum epuizant și costisitor – traversarea Mediteranei costă în jur de 3.000 de euro, într-o barcă înghesuită și nesigură – prin deșert, către Libia, unde sunt adesea forțați să lucreze ilegal pentru a strânge bani de drum.

Oamenii dau o lecție politicienilor. Gesturi spontane de solidaritate au apărut pe tot continentul european. Echipa Bayern Munchen a decis să doneze un milion de euro și să organizeze o tabără pentru copiii refugiaților, în timp ce Bob Geldof și-a pus casele din Kent și Londra la dispoziție. Într-un gest de extraordinară solidaritate, 10.000 de islandezi și-au oferit casele, după ce guvernul local a declarat că va accepta doar 50 de refugiați.
O echipă de tineri din Germania a creat un website special pentru a conecta refugiații cu familiile care sunt dispuse să îi adăpostescă.
În insula Kos, cu o populație de 30.000 de oameni și 7.000 de refugiați, populația locală s-a organizat în încercarea de a face ceva în fața dezastrului humanitar care se întâmplă sub ochii lor.

Unde puteți dona, dacă doriți să faceți acest lucru:
Migrant Offshore Aidstation: o organizație care administreaza bărci de salvare pentru imigranții din zonele de risc.
Médecins Sans Frontières: organizația humanitară are 3 bărci de salvare în Mediterana și, într-o singură zi, a salvat peste 1.600 de oameni.
Just Giving: site-ul de crowdfunding are o seamă de proiecte pentru imigranții din Calais.