Nu am fost sa votez la referendum. Nu vedeam niciun motiv pentru care sa validez setea de putete a unor baieti care copiaza si mint.

Dar nici nu cred ca Traian Basescu e presedintele meu. In discursul de azi a vorbit de prapastia din societate. Ma bucur ca a facut-o. In sfarsit, avem o tema comuna. In timpul in care s-a petrecut spectacolul ultimelor saptamani, prapastia tocmai s-a adancit – o mare de ura si incrancenare sta acum intre cei care il vor spanzurat pe Basescu si cei care nu inteleg politica absurda si ingusta a celeilalte tabere.

Iata care sunt alte posibile subiecte care sa ma faca sa il recunosc din nou ca presedinte pe Traian Basescu:
1. Cred ca treaba unui presedinte, intr-o tara in deriva, ca Romania, e sa tina viu un sens al directiei si al scopului. Unde si de ce mergem? Noi, romanii, suntem un popor care se uita la Putere cu speranta ca va veni de acolo o directie.
2. Cred ca e timpul ca acei oameni care cred inca in munca, principii, responabilitate si succes sa devina modelele. Vreau sa aud ca noi, cei care miscam tara asta, contam. Vreau sa aud acel discurs care ma va ridica de pe scaun. Pana acum, am avut sentimentul ca suntem niste vaci de muls.
3. Cred ca treaba unui presedinte, in Romania de azi, e sa asculte si sa caute solutii, nu scuze. Sigur, Guvernul are si el o parte din treaba, dar nu ma astept la leadership din zona aia, deocamdata.
As vrea sa aud ca e gata sa asculte la oamenii care vin din transee, la cei care au strans din dinti si au mers mai departe. Chiar daca nu urla in piata publica, oamenii astia sunt ca marinarii incercati – stiu cand vine furtuna si au trecut prin ea. Sunt peste tot, in buiness, in societatea civila, in asociatiile din satele romanesti. Si au acumulat intelepciune.
4. Cred ca Romania are nevoie de energia antreprenorilor, a acelor oameni care nu se lasa. Cred ca daca presedintele ar cere oamenilor sa fie responsabili pentru comunitatile lor, pentru vietile lor si pentru viitorul lor, am putea incepe sa cladim o tara in care sa ne placa sa traim.
O mentalitate antreprenoriala e aproape imposibil de imaginat intr-o tara ca Romania. Dar ar putea fi singurul drum care face sens.