de Andreea PAUL
Vă propun să dezbatem pe parcursul zilelor si săptămânilor următoare câteva propuneri lansate in cadrul lucrarilor Consiliului National de Competitivitate – CoNaCo cu scopul de a poziționa România în rândul țărilor care își pun potențialul economic în valoare și care pot face o diferență în cursa mondială pentru competitivitate. Am stat de vorba cu multi oameni de afaceri si reprezentanti ai institutiilor universitar-academice si publice. Le multumesc tuturor.
Norii negri de furtună care au cuprins Europa se apropie tot mai mult de țara noastră, iar criza politică internă și seceta din acest an nu fac altceva decât să acutizeze problemele cu care ne confruntăm. Prin urmare, vă lansez provocarea de a contribui, după puteri, la scoaterea României din impasul în care se află în momentul de față.
Vă invit să fiți parte la acest demers constructiv, in care tratam principalele domenii spre care trebuie să ne uităm cu atenție și să croim impreuna propuneri de bună guvernare.
Vă propun să debutăm cu domeniul Exporturilor romanesti, unul dintre pilonii care au susținut creșterea economică de 2,5% din anul 2011, dar care, pe fondul actualelor turbulențe din zona euro, bate semnificativ în retragere.
Care considerați că sunt măsurile necesare pentru a impulsiona exporturile românești? Va provoc să dați frâu liber imaginației și să vă exprimați opiniile pe marginea ideilor prezentate.
EXPORTURI
Viziune: exporturi românești de calitate, cu valoare adăugată ridicată, livrate pe piețe diversificate.
Stadiu actual
România este o țară mică, cu o economie deschisă, puternic dependentă de țările membre ale UE în activitățile de comerț exterior. Ponderea exporturilor românești în exporturile mondiale, deși a crescut în fiecare an începând din 2000, a ajuns la doar 0,34% în prezent. Exporturile reprezintă aproximativ 30% din PIB, ceea ce poziționează țara noastră în rândul țărilor cu grad mediu spre scăzut al orientării economiei spre export. Intensitatea tehnologică a exportului este relativ mică. Baza exportatorilor este redusă în rândul IMM-urilor. Exporturile sunt concentrate în proporție de aproximativ 50% la un număr scăzut de firme mari. După indicele de similaritate al portofoliului de export, România concurează cu ţări precum Bulgaria, Italia, Ucraina, state nord-africane (Tunisia, Egipt) sau Turcia, plasându-se din punct de vedere al performanțelor pe o poziție medie spre slabă comparativ cu aceste ţări.
Exportul românesc este regionalizat și concentrat pe ţări mari din UE sau pe cele din Sud-Estul Europei și Orientul Mijlociu. Peste 71% din exporturile românești au avut ca destinație țările membre din UE în anul 2011. Principalii parteneri la export sunt Germania (către care sunt direcționate peste 18% din total exporturi), Italia (13,8%), Franța (8,3%), Turcia (aproape 7%) și Ungaria (4,8%). România exportă în principal mașini și echipamente de transport (peste 41% din total exporturi), alte produse manufacturate (33,4%), materii prime și materiale (peste 7%) și produse agroalimentare, băuturi și tutun (6,4%).
Exportul românesc este încă dominat de produse puţin inovative. Există însă tendințe de modificare a structurii exportului în sensul creşterii ponderii produselor cu grad ridicat de manufacturare și cu intensitate tehnologică medie. Principalele puncte slabe țin de capacitatea redusă a ofertei de export de a se adapta cerințelor pieței, lipsa brandurilor puternice, dar si abilitățile manageriale reduse în conturarea strategiilor de acces pe piețe.
Strategia Națională de Export 2011-2015 propune obiective și acțiuni detaliate atât pentru susținerea și promovarea exporturilor, cât și la nivel intern, pentru creșterea capacității și flexibilității ofertei de export. Ultimele evoluții indică însă o încetinire drastică a ritmului de creștere a exporturilor, pe fondul stagnării economice în zona euro, care a condus la contracția cererii pentru exporturile românești. Astfel, în primul semestru al anului 2012 exporturile se află în creștere cu doar 1% comparativ cu primul semestru al anului precedent.
Obiective
1. Creșterea contribuției exporturilor în PIB la 50%;
2. Crearea de noi instrumente de susținere a exportului și modernizarea celor existente;
3. Creșterea accesului la finanțare a firmelor exportatoare;
4. Promovarea prin programe speciale a identității competitive a României;
5. Susținerea cu precădere a exportului inovativ și a clusterelor de export;
6. Promovarea și susținerea exportului;
7. Creșterea accesului pe piețele internaționale.
Direcții de acțiune
1. Creșterea contribuției exporturilor în PIB la 50%:
• Management integrat pentru creșterea capacității instituționale de dezvoltare a exportului la nivel național;
• Concentrarea pe un număr limitat de sectoare:
o Domenii cu tradiţii de export: îmbrăcăminte, încălţăminte, mobilier, vinificaţie, produse alimentare, arte şi meserii;
o Domenii cu tradiţie şi transfer tehnologic sau delocalizări favorabile ale ISD precum construcţii de maşini, mijloace de transport şi componente, electronică, electrotehnică, tehnica militară;
o Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, ca vector central al noii economii care contribuie decisiv la lanţurile productive naţionale din toate domeniile de export, dar care exportă şi o mare parte din producţie;
o Servicii și produse ale industriilor creative sau care au ca motor creativitatea individuală a românilor.
• Atragerea investitorilor străini cu orientare spre export, cu accent pe activitățile de marketing teritorial pe care această activitate le presupune:
o Crearea unor centre teritoriale de informare şi susţinere pentru investitori, care să dispună de resurse specializate asupra oportunităților și atractivității mediului de afaceri local.
• Dezvoltarea de capacităţi de re-export şi logistice:
o Crearea unui centru care să permită delocalizarea şi asamblarea de produse în România prin folosirea portului Constanţa, ca poartă de intrare.
o Crearea unui centru de distribuţie, asamblare și re-export pentru Europa Centrală şi de Est.
o Asigurarea logisticii pentru transformarea României în cel mai mare coridor logistic Est-Vest al UE.
• Dezvoltarea şi alinierea exportatorilor la standarde de certificare avansate cerute de piețele externe;
• Dezvoltarea lanțurilor valorice sectoriale și cooperarea la nivel regional între lanțurile valorice sectoriale;
2. Crearea de noi instrumente de susținere și modernizarea celor existente (pașaport de export, fond de risc, centre de promovare regionale, rețea internă și externă de incubatoare de export);
• Susţinerea IMM-urilor exportatoare prin reţeaua EEN (Enterprise Europe Network) cu conectarea structurilor asociative și autorităților la nivelul regiunilor de dezvoltare;
• Dezvoltarea de centre promoționale şi expoziționale interne cu grad înalt de internaționalizare şi specializare la nivelul regiunilor de dezvoltare;
• Creșterea capacității rețelei externe de a veni în sprijinul companiilor exportatoare (în special pe piețe țintă importante precum Rusia, China, India, țări europene) – sprijinirea implantărilor de firme româneşti în exterior.
3. Creșterea accesului la finanțare a firmelor exportatoare:
• Lărgirea bazei de companii româneşti de export care beneficiază de sprijinul statului prin scheme de promovare a exportului, prin introducerea de noi criterii de selecție a companiilor participante la aceste scheme, acordând prioritate pentru noi societăţi în măsură să exporte servicii inovatoare, sub marcă proprie;
• Continuarea dialogului și parteneriatului între asociațiile de exportatori și băncile comerciale pentru a găsi cele mai bune soluții de creditare, în special a IMM-urilor exportatoare;
• Crearea unui Fond de Risc cu finanțare bugetară capabil să stimuleze cu aport de capital de risc implantarea exportatorilor români pe piete țintă non-UE;
• Întărirea PPP pentru facilitarea accesului la credite şi instrumente financiare noi în producţia de mobilă pentru export, IT, textile, încălțăminte;
• Dezvoltarea unor scheme de micro-finanţare rurală;
• Ofertă de credite bancare specializată în conformitate cu nevoile şi posibilităţile micilor producători de vinuri, ferme organice, artizanat, turism rural.
4. Promovarea prin programe speciale a identității competitive a României la nivel de sectoare, clustere, regiuni și zone geografice:
• Susținerea la export a producătorilor care sunt asociaţi şi exportă folosind indicațiile geografice şi denumirile de origine prin crearea de branduri regionale de export;
• Analiza sistematica a dinamicii competitivității regiunilor de dezvoltare, susținerea acestora să dezvolte strategii de competitivitate aliniate la cea naţională, respectiv dezvoltarea de structuri regionale în parteneriat public-privat;
• Dezvoltarea capacităţii regionale de ofertare la export pe pieţele externe;
• Promovarea activă a brandurilor sectoriale pentru sectoarele exportatoare;
• Stimularea autorităţilor locale de a învăţa şi de a folosi modele de marketing teritorial şi de bune practici şi tehnici de introducere pe piaţă atunci când acestea îşi promovează oferta economică regională atât mediului de afaceri intern, cât şi străin, precum şi potenţialilor investitori.
5. Susținerea cu precădere a exportului inovativ și a clusterelor de export:
• Stimularea şi facilitarea crearii de clustere active, inovative, orientate spre export, la nivelul celor mai bune practici internaţionale în sectoarele strategice, precum industria construcţiilor de maşini, textile, IT, mobilier, produse alimentare, turism, agricultură ecologică şi altele;
• Stimularea implementarii de strategii de branding a clusterelor constituite;
• Includerea în lanțul național valoric a exportului de produse şi servicii inovative, fie ca sunt bazate pe tehnologii noi, pe solutii IT avansate sau sunt parte a industriilor creative.
6. Promovarea și susținerea exportului:
• Transformarea portalului românesc de comerţ exterior în punct nodal de convergenţă şi referință al tuturor programelor si planurilor de susţinere a firmelor, prin informaţii şi oportunităţi de piață, evenimente, ştiri, poartă de acces la consultanță, training sau informare, finanţări şi orice formă de susţinere pentru internaţionalizare şi export;
• Realizarea de programe şi campanii de promovare a brandurilor româneşti pentru sectoarele, regiunile de dezvoltare şi operatorii economici cu potenţial de export;
• Stimularea participării la târguri specializate în calitate de vizitatori, susținerea în elaborarea unor strategii de export la nivelul firmelor și training în acest sens (programul „passport to export”);
• Restructurarea rețelei de consilieri economici pentru a putea promova la nivel global oportunitățile de afaceri din România.
7. Creșterea accesului pe piețe internaționale, în special non-UE:
• Prezenţa constantă şi activă a României în cadrul Comitetului Consultativ de Acces pe Pieţe și informarea firmelor cu privire la barierele de care s-au lovit firmele din celelalte state membre pe pieţele non-UE;
• Finanțarea creării unor centre de afaceri de export care să permită firmelor să obțină competențele necesare pentru penetrarea piețelor externe cu sprijinul universitatilor (Programul Business to School Export Multiplyer);
• Definirea clara a identității României la export si aducerea la cunoștință a ofertei de export a României în special în țările BRIC şi în alte ţări cu potenţial ridicat de creştere economică.