Imediat după revoluție – jumătate din țară locuia în rural (adică 11 milioane de oameni, atunci). Ceva IMPOSIBIL – nici o țară europeană nu are așa ceva. Maxim 10-15% în rural profund are sens – pentru ca agricultura nu se face cu sapa ci cu tehnologie super avansata, NU AI NEVOIE de oameni in rural, nu au ce face. 50% e o nebunie, o defazare totala.

Asa ca ruralul a început să se golească. Din 11 milioane atunci- în ultimii 30 de ani – au plecat de acolo

– vreo 1-2 milioane spre orașele mari din România (de asta doar în Florești lângă Cluj sunt 80’000 de oameni, de asta au explodat “satele” de lângă orașele mari, de fapt suburbii).

– cam 3-4 milioane în diaspora. Aproape trei sferturi din diaspora noastră provine din sate mici care s-au depopulat

Acum – au rămas acolo cam 6 milioane de oameni. Dintre care 2.5 milioane au deja peste 60 de ani. Deci – inevitabil – în 10 ani o să rămână în satele profund rurale doar 3.5 milioane. În 20 de ani de acum – vreo 1.5 milioane. Atât. De la 10 milioane în 1990. Și chiar și cu 1.5 milioane am avea o proporție de ruralitate mai mare decât țările dezvoltate din Europa.

Acum însă – jumătatea asta de țară e pierdută în spațiu. Cei din sat sunt disperați ca satul moare și ei sunt bătrâni. Cei din diaspora, copiii lor, nu s-au integrat, sunt săraci și acolo. Sunt disperați și ei ca pentru ei casa e satul ăla – nu înțeleg ce e în București Cluj sau Timișoara. De asta prind la ei povești cu apă mure calul satul idealizat. Vor să se întoarcă intr-o lume care nu mai există.

Și s-au radicalizat ! Maxim !!!!

Ce trebuie făcut – o REPET. Case ieftine la marginea orașelor din București , pe care le pot cumpăra f ieftin DACĂ vin în orașele din România și DACĂ muncesc și plătesc taxe. Un program pe model Malaezia.