Știu ca toți ne dam cu capul de pereți – spunem că educatia e cea mai mare problema. Evident că este. Vorbim despre modelul finlandez si chestii sofisticate.

Situația este însă mult mai catastrofala decât vă puteți imagina. Sistemul este in colaps total. Am aflat așa de la cineva important care a fost implicat in raportul prezidențial pe educatie:
– in sate, deja sunt atât de puțini copii ca nu mai ai cum sa faci clase sau să menții școlile. Dacă le comasezi – distantele între domiciliul copiilor și scoala devin enorme. Și evident nici un profesor nu vrea sa mai meargă acolo
– in orașe (in afara școlilor bune), nu mai exista profesori. O clasa poate avea și 2-3 profesori pe an la o materie (suplinitori care vin și pleacă și care nu ar lua nici 4 la examen). Pentru că nimeni nu vrea sa fie profesor și cei care totuși sunt in sistem și care sunt competenti merg – evident – la școlile cu reputație.

Așa ca până una alta e nevoie sa stabilizăm cât de cât sistemul pana să venim cu chestii sofisticate. Salarii (mult) mai mari pentru profesorii începători. Suport digital pentru Învățământ la distanță (inclusiv mentori la distanță) ca sa compensam problemele în sate și în scoli care sunt in colaps. Și alte idei de tipul ăsta.

Pentru că nu avem o problemă așa de mare cu copiii clasei medii urbane. Avem cu ceilalți 70% care practic nu mai au acces la școli funcționale sau la profesori cât de cât ok.

Mesaj pe Facebook.