Vine însă cu obligația de a face cursuri de reconversie profesională și de a cauta job-uri – reducere masiva a cheltuielilor fără sens de la stat – proiecte masive de investitii in infrastructura (drumuri, cai ferate, spitale) cu creditele garantate de stat. Companiile de infrastructura sa fie însă independente și cotate pe bursa. Procedurile pentru drumuri in mare parte eliminate – mers pe repede înainte ca in timp de război – pentru firmele strategice care intra in colaps (inclusiv bănci) – intrare in capital a statului unde e nevoie pentru a stabiliza și a garanta job-urile, cu optiune oferită de a răscumpăra acțiunile statului mai târziu data acționarilor existenți (dacă nu au bani sa bage in capital acum) – trebuie oprită contagiunea financiară care va veni din facturi neplătite. Făcut un fond eventual cu bani de la bancile nationale care sa le cumpere și sa le plăteasca la timp (și sa recupereze după de la plătitori sau sa renegocieze la comun termenii) – reduse taxele pe muncă și crescute taxele pe averi și pe clădiri. Se poate chiar discuta de o amnistie fiscală dacă banii sunt repatriati și de plătesc taxe de 20-30% pe ei. Toleranta zero însă pe neplata taxelor după – datoriile in plus (mari) care se vor acumula la nivel guvernamental peste tot – sa fie diluate in timp prin inflație controlată de 4-5% dar dobânzi mult mai mici pe datorii și depozite. Costul total pentru o țară ca romania ar fi de 20-25% din PIB (dar mai e nevoie de bani pentru susținerea monezii plus refinanțare datorii existente). E enorm dar e fezabil. Ar fi un plan Marshall. Și o ultima șansa sa mergem in directia buna. Altfel vom merge spre faliment, foame, violenta și Disoluția statului.