Suferinţa actuală a modelului european îşi are seva în lipsa de coordonare efectivă existentă la nivelul politicilor macroeconomice. Inexistenţa unui mecanism eficient de ajustare a dezechilibrelor în sistem a accentuat diferenţele de competitivitate dintre statele membre. Criza actuală a validat tezele economiştilor care priveau cu scepticism ideea unei zone monetare optime la nivel european.

Lipsa funcţionalităţii unor factori teoretici esenţiali, ca mobilitatea forţei de muncă sau flexibilitatea salariilor şi a preţurilor, a determinat accentuarea dezechilibrelor din sistem. Problema decalajelor de competitivitate dintre state nu poate fi rezolvată prin politici comune la nivel european sau politici discreţionare la nivel naţional. Premisa teoretică că Zona Euro va funcţiona ca un stimulent al creşterii convergenţei structurilor economice la nivelul statelor membre a înregistrat un eşec. Critica lui Krugman s-a dovedit corectă: în ultimul deceniu, Zona Euro a accentuat specializarea şi asimetria economică din sistem.

Actuala criză a datoriilor publice a provenit din neputinţa modelului european de a-şi autoimpune nişte reguli stricte de coordonare a politicilor fiscale. Pactul de Stabilitate şi Creştere a fost un mecanism slab de ajustare a comportamentelor fiscale iraţionale la nivel naţional. Între 2001 şi 2006, nu mai puţin de o treime din statele membre ale Zonei Euro au încălcat prevederile privitoare la datoria publică şi deficitul bugetar, iniţiatorii întregului grup fiind Franţa şi Germania.

Criza ERM din 1992 a evidenţiat lipsa unui proiect european de integrare monetară. Problema ajustării dezechilibrelor din sistem cauzate de parităţile bilaterale a fost depăşită prin grăbirea procesului Delors şi înaintarea rapidă către ultima treaptă de integrare monetară, Uniunea Economică şi Monetară. Apariţia BCE şi a monedei unice avea ca scop izolarea statele membre de şocurile exogene sub cupola credibilităţii şi stabilităţii în sistem. Parţial, acest mecanism a funcţionat, convergenţa ratelor de dobândă şi a inflaţiei în perioada 2001-2007 oferind decidenţilor încrederea în funcţionalitatea sistemului.

Articol publicat pe www.economistul.ro