Am avut bucuria de a participa la masa rotundă anuală „Securitatea și Constituția. Dimensiuni juridice naționale, europene și internaționale” (ed. 26).

Lucrarea mea analizează problema fundamentală a continuității guvernării (COG) în România, evidențiind un vid normativ critic în fața unor scenarii excepționale, precum un atac sau un dezastru, care ar putea incapacita simultan prim-ministrul și o parte semnificativă a Cabinetului. Arhitectura constituțională actuală, deși robustă în condiții de normalitate, se dovedește vulnerabilă, mecanismele de interimat fiind concepute pentru crize politice, nu existențiale. Mai mult, însăși decretarea stării de urgență sau de asediu este dependentă de existența unui Guvern funcțional, capabil să contrasemneze decretele prezidențiale și să emită ordonanțe militare, ceea ce constituie o vulnerabilitate strategică majoră. Totodată, sunt examinate provocările constituționale inerente oricărei soluții, cu precădere interpretarea art.104 privind solemnitatea jurământului de credință și compatibilitatea unui mecanism de succesiune automată cu prerogativele constituționale ale Președintelui și Prim-ministrului. Se argumentează în favoarea unei interpretări teleologice și evolutive a normelor, care să permită utilizarea tehnologiilor de comunicare securizată pentru acte oficiale, inclusiv pentru formarea unui nou guvern online în situații de criză. Prin analiza comparată a sistemelor din SUA, Franța, Germania și Regatul Unit, sunt identificate principii adaptabile contextului românesc. Concluzia este că se impune adoptarea unei legi organice dedicate continuității guvernării. O astfel de lege ar trebui să instituie o linie de succesiune predefinită, automată și temporară pentru funcția de prim-ministru și miniștri, cu atribuții strict limitate la managementul crizei și la restabilirea ordinii constituționale, în cadrul celor 45 de zile de interimat.